Una dintre cele mai cunoscute legende din jurul domnitorului Vlad Țepeș ne spune cum a scăpat țara de hoți, vagabonzi, cerșetori, bolnavi, etc. I-a adunat pe toți într-o casă mare din Târgoviște, i-a ospătat cu mâncăruri alese, iar apoi… le-a dat foc. Episodul este cunoscut și prin celebrele versuri ale lui Mihai Eminescu: „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei…”. Venind acum în vremurile noastre, la cinci veacuri și jumătate de la domnia lui Țepeș, pe scena politică românească a apărut din nimic un partid care-l are drept „patron spiritual” pe sângerosul domnitor. Condus de un individ bizar (Bogdan Diaconu) având lexicul unui copil de clasa a V-a, PRU n-are program, n-are doctrină, de fapt n-are nimic.
Are, în schimb, figura lui Vlad Țepeș pe sigla partidului și un discurs extremist de-un grobianism care depășește chiar și delirul lui Vadim Tudor. Măcar fostul „Tribun” a citit niște cărți la viața lui, spre deosebire de liderul PRU, hrănit parcă doar din poveștile pe care bunicii de la țară le spuneau seara nepoților. În fine, acest partid autointulat al lui Vlad Țepeș a fost vedeta ultimelor luni. Unul câte unul, în această gașcă de profitori au venit tot felul de parlamentari, care i-au îngroșat rândurile. Dar cine sunt acești aleși care și-au descoperit subit dragostea față de Țepeș și ura pentru tot ce nu este român și ortodox?
În primul rând, traseiștii, „maeștri” ai vagabondajului politic, care s-au perindat pe la tot felul de partide până acum. Și mai sunt oameni cu probleme penale care, respinși de alte partide, au ales PRU în speranța că vor reuși să mai prindă un mandat. Și odată cu acesta, și nesimțita imunitate parlamentară în fața legii. Se mai știe că „marele trofeu” al PRU e așteptat să fie chiar Victor Ponta, alt individ cu câteva dosare penale la activ. De altfel, singurii care au manifestat în sprijinul lui Ponta și împotriva DNA, neașteptând ca legea să-și spună cuvântul, au fost tocmai oamenii lui Vlad Țepeș. Mai lipsesc din PRU doar Elena Udrea, Radu Mazăre, Micki Șpagă, Hrebenciuc etc.
Și acum să facem un exercițiu de imaginație. Să ne închipuim că Vlad Țepeș ar reveni printre noi pentru câteva ore. Nu discut acum despre personalitatea lui Țepeș, care propagandistic a ajuns un mare erou pentru unii români, model pentru Ivan cel Groaznic, dar și, în schimb, un scelerat, pentru cronicarii străini și, tot propagandistic, un personaj hollywoodian. Dar să folosim, cum s-ar spune, marfa clientului. Ce ar face Vlad Țepeș cu membrii partidului care-i evocă numele? Cu acești vagabonzi politici, fugiți din calea „prigoanei” DNA, impostori și ciudați. I-ar cinsti frumos la un ospăț mare și apoi le-ar da foc, ca la vagabonzi și hoți, potrivit legendei? Sau i-ar trage unul câte unul în țeapă? Și nu așa simplu, ci cu rude cu tot. Fiindcă Țepeș, atunci când nu-i plăcea mecla unui boier, nu doar că îl trăgea în țeapă pe acesta, dar și soția, copiii, frații etc, ba chiar și țăranii de pe moșia lui pățeau la fel. Era un fel de pedeapsă colectivă extinsă. Așa cum astăzi se încearcă confiscarea extinsă a averilor infractorilor. Așa că oamenii lui Țepeș chiar și l-ar dori cu adevărat acum pe Țepeș printre noi?
Comentarii prin facebook