Centrul de Mari Arși de la Spitalul Județean din Timișoara este finalizat parțial: sunt gata sala de intervenții și trei din cele cinci saloane. Urmează să fie cumpărată aparatura, dar problema cea mai mare va fi, din nou, angajarea de personal. Asta, pentru că, dincolo de volumul uriaș de muncă, este și enorm de multă suferință.
Lucrările la Centrul de Mari Arși de la Clinica de Chirurgie Plastică a Spitalului Județean Timișoara au început în 2012, au stagnat doi ani, apoi au fost reluate. Acum sunt finalizate trei din cele cinci saloane plus sala de operații. Investiția: peste 800.000 de euro. Celelalte două saloane vor avea nevoie de încă 600.000-700.000 de euro și urmează să fie cumpărată, prin licitație, aparatura. Banii pentru aceasta din urmă vor veni de la Ministerul Sănătății, în timp ce sumele folosite pentru amenajarea spațiilor au fost alocați de Consiliul Județean Timiș. „În calculele noastre, dacă ar depinde totul de noi, până la finalul anului 2017, trebuie să fim gata. Estimăm că am putea începe să funcționăm undeva în lunile iulie-august 2017, dar având în vedere că, vizavi de licitație, niciodată nu poți să dai un termen fix, mai ales în cazul aparaturii, în cele mai rele situații ne vom duce spre finele anului 2017”, spune dr. Marius Craina, managerul SCJUT.
Problema cea mai mare este însă lipsa personalului. În această secție vor lucra, în total, 50 de medici și asistenți medicali. Au fost scoase la concurs 24 de posturi de asistent medical, dar numai jumătate au fost ocupate. În cazul medicilor este încă în derulare perioada de înscriere. „S-ar putea să fie de vină salariul mic, deși aici vorbim despre un spor de 100%, fiind vorba despre Terapie Intensivă. Până acum, cel puțin pe Terapie Intensivă, am avut în general personal dornic să ocupe acele posturi. Este personal care termină în fiecare an specialitatea de Asistent Medicină Generală… ori salariul e foarte mic, ori pleacă foarte multă lume în străinătate”, mai spune Craina. Conform acestuia, un asistent medical debutant pleacă de la un salariu de 2.500 de lei.
De vină însă pentru această reticență ar putea fi și factorul strict uman. „Este foarte multă muncă, este o patologie de suferință supremă, nu este o muncă rutinată. Este o meserie vocațională să gestionezi arșii. Eu așa aș răspunde la întrebarea «de ce oamenii nu se înghesuie foarte mult în sectorul de arși». Este foarte multă suferință (…) Munca trebuie să fie foarte bine normată, ca să mai suprimăm din încărcătura psiho-emoțională pe care o resimt cei care lucrează cu pacienții arși”, explică dr. Mirela Sărăndan, coordonatorul Compartimentului ATI de la Casa Austria. Conform acesteia, astfel de centre pentru marii arși ar trebui să existe în spitalele din toată țara, pentru ca pacienții să poată fi tratați la cele mai înalte standarde. „Acest model trebuie implementat în toată țara. Nu ne permitem, ca țară, să facem un mare spital de arși, dar putem să facem modelul compartimentat, la standarde. Noi gestionăm în prezent pacienți cu arsuri de până la 40%, i-am preluat până la urmă, în condițiile pe care le-am creat cât am putut noi de bine. Volumul de muncă este foarte mare, aparatura complexă este necesară, nu putem să gestionăm decât arsuri de suprafață de până în 30%, cu eforturi foarte mari din partea personalului ATI”, mai spune dr. Sărăndan. Medicii și asistentele care vor lucra la Centrul de Mari Arși al Județeanului vor trebui să urmeze cursuri de supraspecializare. „Aceasta trebuie făcută într-un centru de mari arși. Ca prime discuții, avem în vedere spitalul militar din Bruxelles. La începutul anului viitor vrem să mergem acolo în vizită”, a mai spus dr. Marius Craina.
Comentarii prin facebook