Thuja occidentalis Smaragd este un arbust ornamental pentru care românul poate da 15 lei în magazinele de specialitate sau la vreo ofertă prin supermarket. Dar de ce să dai 15 lei, când poţi să stai trei ore la coadă în Piaţa Libertăţii din Timişoara, să dai la schimb zece peturi şi să pleci acasă cu un astfel de pomişor? Acţiunea ecologistă organizată în weekend de un ONG mi-a arătat încă o dată că românul – ca termen generic, fiind evident că nu toţi pun botul – ar savura şi un căcat flambat şi bine ambalat, dacă este oferit gratis. Duminică, ora 10,30, Celsius pe minus, din toate zările se revarsă cetățeni cu peturi. Unii au doar zece, cât zice la regulament, alții au venit cu sacul. Coada nu-i dezarmează. Cei de vârsta mea sau mai „experimentați” își amintesc de cozile la magazinul Comtim de pe Republicii. De perla carmangeriei comuniste îmi amintea coada de la thuja occidentalis. Omor, nu alta.
Returnarea de rahaturi din plastic e o treabă de toată isprava. Nu, acțiunea în sine e lăudabilă. Suntem cu zeci de ani în urma altor state cu reciclarea mult mai eficientă. Băgăm bani de ani buni în „Programul Rabla”, foarte bine, dar niciun minister al Mediului, nici măcar al guvernului tehnocrat și umblat pe la Bruxelles, nu a pus pe picioare un sistem de returnare a ambalajelor de plastic. Se cumpără infochioșcuri nefolosite de nimeni, trenulețul copiilor de 80.000 de euro, bude de 100.000 de euro, vaporașe blocate la mal, microbuze RATT neautorizate, în general se cheltuie a proasta în țara asta, dar niciun ministru nu a lansat „Programul Petul”. Cei care au umblat pe afară știu cum merge treaba acolo. Sunt aparate mai ieftine ca un infochioșc în care bagi recipientul, fie că e din sticlă sau plastic, iar aparatul îți dă un bon. Bon cu care te scazi la casa supermarketului. Simplu.
Dacă dădeai strigare în toată țara să iasă lumea la cules de peturi – deși n-aș fi de acord ca unul cu simț civic să fie în permanență femeia de serviciu a nesimțitului de România – n-ar fi ieșit nici a suta parte dintre amatorii de thuja occidentalis. Câți iubitori de natură! Senzațional! Câți iubitori de moca! Românii vor „să se deie” ceva gratis. Nu mai contează că nimic ne e gratis, nici măcar timpul. Timpul lor chiar nu costă nimic, astfel încât să-l piardă cu orele pentru o thuja occidentalis? Unii concetățeni care mai cerșesc în frig pe lângă semafoare n-au nicio treabă că efortul lor, cu sau fără copil în brațe, e mai mare decât dacă ar munci undeva, ceva. Dar asta nici nu mai contează, important e bilanțul. 15 lei obținuți pe zece peturi goale. Moca. Gheșeft, nenică. Asta e important, nu că trei ore din timpul liber costă, cât costă? Fiecare știe cum e la locul lui de muncă, dar cu siguranță costă mai mult decât o mu…, pardon, o tuie gratis. Te mai miri atunci că, în țara în care se dă și se ia tuie, Dragnea e condamnat pentru fraudă electorală?!
Duminică, 18 decembrie 2016. Sute de oameni stau în frig la schimb de peturi cu tuia. Uite, revoluționarii care în urmă cu 27 de ani și-au distrus sănătatea, și-au riscat viața, alții au pierdut pe cineva drag atunci, revoluționarii n-au dat tuia. Aniversările și comemorările în România nu se fac cu schimb de tuia, de aia nu vine nimeni să-și amintească de eroii revoluției. Ia dați o tuie să vedeți câtă recunoștință va fi! În 18 decembrie 2017 vom aniversa un an de când s-au dat arbuști tuia, nu 28 de ani de la revoluție.
Comentarii prin facebook