„La revedere, sunteți penibili! Pe mine să nu mai căutați niciodată!” Aceasta a fost reacția primarului Timișoarei, profesorul universitar Nicolae Robu, la întrebarea legitimă a ziariștilor vizavi de prăbușirea porții de intrare în oraș de pe Calea Lugojului. Dacă au existat situații în care unele întrebări ale ziariștilor au fost într-adevăr deplasate sau alte reacții ori comentarii exagerate, de această dată întrebarea era mai mult decât legitimă, iar lucrurile, foarte serioase. Ba chiar mai mult decât serioase, tragice. Acea poartă a omorât un tânăr de 24 de ani care intra în oraș.
În loc să exprime o minimă compasiune pentru victimele furtunii și familiile celor decedați, Robu a făcut un lucru care deja, din păcate, îl caracterizează: a jignit jurnaliștii și, prin extensie, pe toți timișorenii care așteaptă răspunsuri. Putea foarte bine să-și ceară scuze familiei, dar n-a făcut-o. Putea foarte bine să spună că acea poartă a fost proiectată să reziste la un vânt cu viteza de 90 km/h, iar acum a fost de 91 km/h. A ales însă calea invectivelor într-o conjunctură tragică.
E adevărat, a fost o furtună cum rar s-a mai văzut în Timișoara. Dacă pentru victimele copacilor scoși din rădăcini nu poți să scoți vinovați, în cazul porții dărâmate, situația este cu totul alta. Familia tânărului decedat are nevoie de o explicație, alta decât aceea c-a fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Și evident, fără „sunteți penibili!”.
În acest caz avem de-a face și cu o veche problemă, respectiv a lucrărilor făcute de mântuială. De cele mai multe ori, aceste „fușeraiuri” nu se văd. O stradă prost făcută se repară ulterior. E adevărat, alți bani, altă distracție, dar nu apar neapărat tragedii. Acum însă avem de-a face cu o viață de om curmată la doar 24 de ani pentru o lucrare făcută de mântuială. Și pentru care cineva trebuie să răspundă. În schimb, nu se oferă nicio explicație.
Dacă însă cauți firma cu pricina constați c-a mai avut contracte cu Primăria Timișoara. Mai mult, chiar lucrarea de față a fost obținută prin încredințare directă de la aceeași primărie. În termeni uzuali, avem de-a face cu o „firmă de casă” a Primăriei Timișoara. Iar jurnaliștii „sunt penibili”, fiindcă, din cauza lucrării de mântuială, un om a murit. În termeni juridici, avem ucidere din culpă, fiindcă, în mod cert, avem de-a face cu o neglijență. Un lucru prost făcut. Dacă la mijloc e și un caz de corupție, doar procurorii pot să stabilească, iar ulterior judecătorii să confirme. Sau nu. Asta e pe partea legală. În schimb, vinovații morali pentru moartea tânărului îi știe toată lumea.
Cu toate că există o disproporție colosală în privința victimelor, tragedia de la Timișoara n-are cum să nu amintească de cea de la Clubul Colectiv. Moartea unui sigur om, cauzată de neglijență, furtișag, corupție, „fușeraiul” cu care sunt executate unele lucrări din bani publici, e tot o tragedie. Care nu trebuia să se întâmple într-o societate normală. Imediat după Colectiv, premierul de la acea vreme, Victor Ponta, o ținea tot într-o aroganță. Robu îi calcă apăsat pe urme…
P.S. Dacă vorbim de firme de casă și lucrări de mântuială, un alt exemplu este Incuboxx, clădire nouă care a rămas fără fațadă în urma furtunii. Din fericire, aici n-au fost victime, dar asta nu e meritul firmei politice Saiftim. E drept, era firma de casă a vechii conduceri a Primăriei Timișoara, însă actuala conducere a făcut recepția.
Comentarii prin facebook