Primarul Nicolae Robu ori e confuz, ori suntem confuzi noi pe motiv că dumnealui nu ne spune tot. Probabil câte puțin din fiecare. Vorbea dumnealui de trei soluții pentru ACS Poli. Prima: să dea bani marile firme timișorene „pe verticală sau orizontală”, astfel ca activitatea la club să meargă fără ca municipalitatea să fie nevoită să recurgă la varianta doi. Varianta doi: să dea echipa pe mâna unui privat, numai că această soluție nu ar fi de preferat în opinia edilului liberal decât în situația în care am fi puși în fața variantei 3. Varianta trei: închiderea clubului. Cu astfel de concluzie, mă întreb cum de nu i-au dat investitorii cu mapele-n cap primarului. Negociezi cu mine, dar negociem degeaba, că tu mă consideri din star prost, hoț și așa mai departe.
Oarecum înțeleg reticența primarului Robu. Privatul e cel mai bun administrator, o știe toată lumea, cu excepția premierului Tudose. Privatul nu mai ține atârnători la club pe banii lui, chestiune pe care iarăși o știe toată lumea, cu excepția premierului Tudose. Numai că privatul poate fi privat responsabil, potent economic, și atunci e bine pentru club și oraș, sau poate fi un papagal care vrea să se laude cu o jucărie, după care își dă seama că nu o mai poate ține și… Și ce? O închide, pentru că e clar că administrația publică nu mai poate recupera un club cu datorii făcute de un privat. Aici e momentul în care se pune cruce. Dar și așa, măcar momentul nu va fi acum și nu va fi pus în cârca decidenților publici, actualii patroni la ACS Poli.
Până acum pare limpede treaba. Confuzia ce mă apasă poate mai tare ca pe primarul Robu e de ce acesta a renunțat la soluția finanțării publice până ce va primi o lămurire de la Oficiul Concurenței. Una la mână. Dacă în august era cvorum și trecea hotărârea de consiliu local cu finanțarea ACS Poli, ea s-ar mai fi aplicat astăzi sau nu? Simplu. Dacă „vicele” Diaconu și/sau consilierul Mihok nu erau plecat în concediu, noi astăzi aveam hotărâre pentru finanțare. O aplica primarul Robu sau nu? Doi. Primarul a cerut răspuns de la Oficiul Concurenței. Un astfel de răspuns a venit deja la cererea CJ, în iulie. Și probabil pe aceste hârtii și-au susținut juriștii prudența în a semna avizul pentru hotărârea de finanțare.
Ce zice Oficiul Concurenței? Că orice întreprindere considerată activitate economică nu poate fi finanțată de stat, aici intrând în discuție și asociațiile, fundațiile ONG-urile, cluburi sportive. Nu se poate finanța sportivul profesionist, conform Oficiului Concurenței, dacă remunerația acestuia depășește „costul de participare” (???) și reprezintă o parte semnificativă din veniturile sportivului. Nu mai insist cu texte oficiale. În mare, Oficiul Concurenței zice, cu trei sferturi de gură, că nu s-ar prea putea și cu un sfert spune chestiuni interpretabile, ca să fie loc și de folosire a ordonanței de Guvenului Grindeanu de susținere a sportului.
Confuzia trei. Bonus. Păi dacă nu se poate, atunci să nu se poată. Dar nu numai la Timișoara. Asta nu este o treabă pentru nicio democrație din lume ca ăla care are curaj să facă ceva riscant o face, iar altul care nu are curaj, să nu facă. Dar toți funcționează în aceeași competiție. Asta e corect, domnilor de la Oficiul Concurenței? Ca la Pitești, Chiajna, Voluntari să meargă finanțarea, la București o primărie de sector să preia Rapidul, iar la Timișoara din nou să nu se poată? Iar confuzia cea mai mare este ce sula calului a legiferat Guvernul Grindeanu? Când au stat ei acolo de au judecat, au rumegat situația, au consultat experții, au râgâit, au bășit, ce maica mă-sii de treabă au făcut? Oare toate legile în țara asta sunt făcute la fel?
Comentarii prin facebook