Rareș are 9 ani și a înotat, duminică, 5.000 de metri în sprijinul femeilor diagnosticate cu cancer de sân. Mama lui spune că vrea să-l învețe cât de important este să-i fii aproape cuiva aflat în nevoie. Aproape 200 de timișoreni au participat la evenimentul „Înotăm pentru viață”, organizat în sprijinul Asociației Moving On Breast Cancer.
Timișoara a fost, duminică, gazda unui eveniment caritabil, organizat în sprijinul femeilor care suferă de cancer mamar. „Înotăm pentru viață” a fost organizat de instructorul de înot Timea Somogy și Prietenii, fiind un eveniment dedicat femeilor diagnosticate cu cancerul de sân, aflate în atenția Asociației Moving On Breast Cancer. Au intrat în bazin, în semn de solidaritate, copii cu dizabilități, dar și înotători amatori și avansați care au ales să participe, în mod direct, la dezvoltarea serviciilor de suport dedicate femeilor afectate de cancerul mamar. Rareș Dacu-Furdui are 9 ani și a înotat 5.000 de metri. Mama lui, Miruna, este campioană națională de înot la categoria masters. L-a învățat pe Rareș să înoate, iar acum a vrut să-i arate ce înseamnă să fii aproape de cei aflat în suferință și că, uneori, și un zâmbet poate face diferența. „Scopul campaniei «Moving On» vizează îmbunătățirea calității vieții, prin redobândirea autonomiei, încrederii și speranței în perioada tratamentului de specialitate, dar și în perioada de recuperare”, explică Mihaela Ciotea, fondator al Asociației Moving On Breast Cancer. Toți banii strânși în urma acțiunii de duminică vor fi folosiți pentru ședințe de consiliere psihologică, peruci, proteze mamare și alte accesorii care le pot ajuta pe aceste femei să ducă o viață normală, chiar dacă au trecut printr-o astfel de experiență.
Cât de important este asta explică un medic care a văzut foarte multe femei aflate într-o astfel de situație. „Riscul de cancer este foarte mare. Una din nouă sau din zece femei poate face un cancer de sân. Nu mai contează nici vârsta la care apare boala, de aceea este extrem de importantă profilaxia. E foarte important să fie pus un diagnostic precoce al cancerului de sân. Una este să operezi în stadiul 0 sau 1 și alta să operezi în stadiul 4, când există deja metastaze. Reconstrucția de sân este extrem de importantă din punct de vedere psihologic. Femeia suportă mai ușor șocul. Chiar dacă familia îi spune că nu e nicio o problemă, pentru o femeie e un impact foarte mare când se trezește din anestezie fără un sân. Am văzut ce modificări în bine se petrec când se face o reconstrucție. Există un program național, grație căruia operațiile de reconstrucție sunt gratuite, dacă sunt făcute în spitalele de stat. Este mare lucru, pentru că sunt costuri destul de importante. Statul suportă și proteza, și operația, și chiar avem foarte multe paciente pe care le operăm la Casa Austria”, spune prof. dr. Tiberiu Bratu.
La evenimentul de duminică au asistat și mai multe femei curajoase, care au luptat cu boala și au învins-o. Toate vorbesc despre cât de importantă este prevenția și despre cât de puțin se face în această direcție în România. „Nu sunt cuvinte ca să vă descriu cât este de greu. A fost o încercare, am luat-o ca atare… eu cred că este important cum ne poziționăm față de această boală. Numai când auzi cuvântul… Înainte, poate eram mai detașată, dar acum este ceva care mă răscolește. Când am făcut mastectomia, au venit la mine niște studenți și m-au întrebat cum am găsit boala. Le-am spus că a fost un control din propria inițiativă, un control de rutină la care m-am dus. Mi-au spus că se confruntă cu aceeași problemă, că partea de prevenție este aproape inexistentă. Toată lumea află prea târziu. Se poate întâmpla, nu trebuie să fii fumător, nu trebuie să bei cafea, să mănânci mult… Se poate întâmpla oricui, pe neașteptate”, spune Sabina Zaharia. Are 37 de ani și, în 2015, a fost diagnosticată cu cancer de sân. Toate colegele ei de birou au mers la medic să afle dacă sunt bine. Altfel, nu ar fi mers la control. Pentru că fiecare consideră că lui nu i se poate întâmpla…
Comentarii prin facebook