În urmă cu patru ani, Nicolae Robu, aflat în campanie electorală, promitea că Poli Timișoara va reveni ceea ce a fost și chiar mult mai mult decât atât. Același candidat ajuns între timp primar ne promitea că titlurile de campioană vor fi o banalitate pentru Timișoara, fie că vorbim de fotbal, baschet, handbal, rugby etc. Trăgând linie după patru ani avem așa: două promovări, o retrogradare, pentru ca în acest moment Poli să fie din nou într-o situație extrem de ingrată. Aici mai putem adăuga boicotul suporterilor față de proiectul ACS și înființarea unei alte echipe. La celelalte sporturi, Timișoara are Cupa României la baschet și mai multe trofee la rugby, dar acolo vorbim și de o componentă privată în privința finanțării.
E adevărat și că acum Poli are puțini suporteri alături, iar cauza principală este lipsa rezultatelor. Dacă Poli era acum în play-off, în mod cert tribunele erau luate cu asalt de mult mai multă lume, fiindcă peste tot la greu nimeni nu se înghesuie așa cum se întâmplă la bine. E adevărat și că lipsa rezultatelor e dată de absența finanțării echipei. Încă multă lume crede că Poli a înghițit milioane de euro de la buget, însă adevărul e că, de prin luna mai a anului trecut, echipa se autofinanțează, niciun leuț de la bugetul local neintrând în contul lui Poli. Da, pentru asta trebuie să-i mulțumim „marelui bănățean” Ilie Sârbu, până mai ieri „Alfa și Omega” PSD-ului, cel care a avut și are un cuvânt greu de spus la Curtea de Conturi, instituție care a interzis finanțarea sportului doar în județul Timiș.
Dar acum trebuie să ne uităm la viitor și la ce ne propun candidații la primărie în privința sportului și fotbalului de performanță. După atâtea eșecuri, Robu pare mai rezervat, dar foarte probabil va aborda tema în campanie în sensul susținerii sportului. În schimb, candidatul PSD Florică Bîrsășteanu a promis că va investi în medici, nu în fotbaliști și panseluțe. El mai vorbește despre sportul de masă, competiții pentru copii etc. Foarte frumos. Dar pentru ca sportul juvenil să se dezvolte e nevoie și de modele. Și dacă se poate, de proximitate. Un oraș care se respectă nu poate oferi copiilor săi ca modele doar pe Ronaldo, Messi sau Kobe Bryant, ca să ajung și la alte sporturi. Copiii trebuie să-și vadă modelele pe viu, la stadion, în săli de sport sau bazinele olimpice. Iar la acele performanțe se ajunge doar cu ajutorul banilor.
În România, finanțarea guvernamentală a sportului e mai mult decât anemică. În absența unei legi a sportului care să faciliteze investițiile în sport, nu vine nici componenta privată. (Trebuie să recunoaștem că în sport și mai ales în fotbal intrau până acum mulți bani negri, lucru care nu prea se mai poate acum.) Există însă oportunitatea finanțării de la bugetele locale, dar și acolo avem legi controversate, iar edilii trebuie să jongleze cu legislația. Dacă nu se dau bani nici de la bugetele locale, sportul de performanță din România va ajunge în colaps. Dacă n-a ajuns și se vede asta și cu echipele olimpice de gimnastică. Și e doar începutul…
Prin urmare, PSD ar trebui să spună răspicat dacă vrea sau nu sport de perfomanță în Timișoara. Vrea sau nu să pună cruce la căpătâiul lui Poli? Acestea sunt întrebări la care ar trebui să răspundă în public, fără eschive și povești despre finanțatori privați cărora le va oferi oportunități nemaipomenite. Vorbesc de PSD, pentru că restul nu știu cât contează. La urma urmei, ce poți să vorbești despre fotbal cu Dugulescu, Fortuna sau polistul de vreme bună Adrian Orza?
P.S. Știu, sunt destui timișoreni precum avocata Obîrșanu care fac spume la gură când e vorba de sport. Dar sunt și mii de timișoreni care nu beneficiază nici de ajutoare sociale, nici de subvenții la Colterm, nici de la RATT, timișoreni care ar vrea ca, din impozitele lor, o parte din bani să meargă la sportul de performanță. E voie sau ei nu contează?
Comentarii prin facebook