Foarte viril civic, Corneliu Vaida a zis: „Salvați Uszoda”. Demersul său a fost întărit cu o pagină de petiții în care cetățenii se puteau alătura ideii de restaurare a ștrandului înființat în perioada interbelică în Parcul Central din Timișoara. Prea multe argumente istorice sau practice nu erau atașate „lăcrămației”, însă am reținut ideea că primarul Nicolae este cam instabil. Cam asta se deduce, de vreme ce edilului liberal nu i se reproșează că ar demola ceva de o aleasă valoare culturală, ceva de care Timișoara are musai nevoie, ci doar faptul că Robu a promis în campanie că va dezvolta acest obiectiv, nu că îl va desființa, așa cum a propus recent, odată cu demararea lucrărilor pentru transformarea Parcului Central în grădină vieneză. Ba da, Corneliu Vaida a mai spus de ce vrea salvarea Uszoda, pentru că majoritatea timișorenilor a învățat să înoate în acest ștrand, făcându-mă să regret că energicul activist n-a salvat și fabrica de țigări.
Să nu fiu greșit înțeles, insist să spun că nu am o problemă cu faptul că dl Vaida e activ civic. E foarte bine ca prin circuitul sangvin al societății timișorene să se pompeze astfel de inițiative. E liber la așa ceva, cum la fel de liber este ca noi să comentăm, iar primarul Robu să pună sau nu în aplicare astfel de propuneri. Nu ne place, îi plătim administratorului municipal eventualele decizii proaste o dată la patru ani, de alegeri. Așa funcționează mașinăria, ne place, nu ne place. Însă nu pot să nu observ lipsa de argumente din spatele petiției lui Vaida. Uszoda nu este Casa Mühle, nu este imobilul unde a odihnit Eugeniu de Savoya, ci doar un ștrand care, ca toate ștrandurile din acele vremuri, s-a făcut aproape de Bega, din rațiuni practice. Uszoda nu este un complex gen Szeged sau Mako, ci un ștrand care, în mod evident, nu mai face față nevoilor Timișoarei, așa cum o făcea în urmă cu 90 de ani.
Propunerea mai nouă a lui Nicolae Robu era ca ștrandul Uszoda să nu mai fie deloc, iar pe terenul în cauză să fie extins parcul în noua sa amenajare vieneză. Aș face un alt exercițiu de imaginație. Nu că Uszoda va fi demolată spre dezamăgirea d-lui Vaida. Îmi închipui ce s-ar întâmpla dacă Nicolae Robu ar propune ca în Parcul Rozelor să se facă ceva, o sală de bowling, o pistă de curling sau chiar un ștrand mic de talia Uszoda. Oare ce petiții ar apărea? Ce freamăt, ce zbucium ar fi pe această temă? „Cum să faci în parc așa ceva? De ce atâtea betoane care să suprime firavul fir de iarbă?”, s-ar întreba omul civic din noi. Avem nevoie de ștranduri, dar nu acolo și nu în forma și dimensiunea Uszoda. O petiție pentru un aquapark în Timișoara trebuia să apară demult. Este o rușine că un oraș de capacitatea și forța financiară a Timișoarei să tot amâne un astfel de obiectiv, pe motiv că așa ceva nu este eligibil pe fonduri europene. Când este clar că din punct de vedere economic, amortizarea unei astfel de investiții era floare la ureche, la ce apetit are românul pentru astfel de distracții cu care ungurii au făcut avere.
P.S. Pe de altă parte, primarul Nicolae Robu ar fi trebuit să-și dorească mai multe fire verzi de iarbă când Curtea de Conturi și-a ridicat mândra monastire pe bulevardul Republicii, da, într-un parc. Poate așa înțelege edilul liberal să-și spele păcatele din 2013. Căci, așa e, „în Timișoara totul e invers”.
Comentarii prin facebook