Ca părinte de elev pus de sistem să meargă în ture la școala gimnazială, cuvintele primarului Nicolae Robu mi-au fost precum vaselina pentru rulment, mierea pentru gâtul inflamat și untura cu sulf pe bubele de râie. Mi-a picat bine să aflu că de aia copiii merg la școală de după-masă pentru că școala respectivă este una bună, printre acele șapte unități din Timișoara care nu fac față din cauza supraglomerării/lipsei de spațiu. N-am consultat psihopedagogii ca să aflu cum afectează școala de după-masă randamentul școlar al unui copil. În aceeași școală am făcut și eu de după-masă, dar era vremea „decrețeilor” și exista o explicație pentru faptul că eram așa mulți, iar școlile neîncăpătoare. Acum însă trăim într-o țară cu spor natural negativ, migrația spre Europa fiind cu greu acoperită de cea din celelalte provincii istorice ale României spre Timișoara.
Nu e moft și sunt convins că nu moare nimeni din asta. Trezești copilul după program, nu-l lași să lenevească până la prânz, seara mai apucă vreo oră de teme, asta este. Altceva mă deranjează la situația de-a trimite copilul de-a șasea la „seral”. Regulamentul zice una, iar în realitate pun pariu că e alta. La ce unitate de învățământ poate fi înscris un copil? Părintele poate opta pentru înscrierea la școala de circumscripție, cu locul garantat. Sau pentru o altă unitate de învățământ decât cea de circumscripție, în limita locurilor libere, plus în baza unor criterii generale și specifice, dacă este cazul. Unu cu unu fac doi. Ești din zonă? OK, primești loc. Ți-ai făcut casă în zonele rezidențiale gen Dumbrăvița, Giroc, Săcălaz, Moșnița, dar nu vrei să te dai sătean, te urci în BMW și calci greu secretariatul școlii cu pretenția de a-ți da copilul la o școală bună din oraș.
Snobismul ăsta umple școlile bune din Timișoara. Zic snobism, pentru că unele școli din comunele periurbane oferă condiții mult peste ce există în centrul Timișoarei. Laboratoare informatice, terenuri de sport, săli, mobilier, construite și dotate de cele mai bogate primării rurale ale Timișului. Nu știu cum e cu priceperea dascălilor, dar aș jura că e mare concurență pentru aceste locuri. Mie mi se garantează conform regulamentului locul la școala de cartier de care aparțin, dar ce fel de garanție este asta că nu mai am loc în săli și trebuie să vin dupămasa? Mâine-poimâine îi pune pe copii câte patru în bancă și vor zice că locul le e asigurat, la fel cum învățământul este gratuit în România. Repet, nimeni nu va muri din asta, dar haideți, domnilor și doamnelor inspectori, domnule primar Robu, să nu ne facem că plouă cu cârnați când, de fapt, plouă cu altceva în tot sistemul ăsta.
Comentarii prin facebook