Preşedintele Traian Băsescu şi-a lăudat austeritatea ca pe cel mai breaz copil al său, arătând poporului şi lumii întregi cum că România stă mai bine decât multe ţări din Uniunea Europeană. Cum la fel de bine putea omul să zică că stăm mult mai prost ca la fel de multe state din aceeaşi UE. Dar n-a mai zis-o, că turistul român oricum şi-a dat deja seama de o astfel de realitate. În susţinerea lui “Băse” a sărit şi nea Franks, Jeffrey Franks, contabilul trimis de FMI ca să ne supravegheze cum ne facem noi temele şi să ne dea peste degete când încercăm să ne băgăm mâna până la cot în borcanul tot mai gol cu miere bugetară. Până la urmă se pare că ne-a ieşit. Austeritatea ne-a ieşit de toată frumuseţea. Cât priveşte asezonarea austerităţii cu programe deştepte de relansare economică, încă aşteptăm ca acestea să fie gândite de analiştii Palatului Cotroceni şi ai ministerelor de resort. Absorbţia de fonduri europene într-o grămadă de sectoare guvernamentale tinde spre zero, ceea ce ne face să ne reîntoarcem să lăudăm austeritatea. Pentru sănătatea organismului uman rezultatele sunt fantastice. Omul sărac se poate lăuda că a slăbit zece kg şi a făcut o siluetă de toată frumuseţea, iar doctorii se întrec să laude lipsa surplusului de trigliceride, de colesterol rău şi glicemie ridicată, cu un abuz, totuşi, de E-uri şi aditivi alimentari găsiţi din belşug în alimentele ieftine. UE nu ştie însă că noi avem constituţia asta de deţinut politic din cauză că ne-am obişnuit cu lipsurile dedicate generaţiilor de sacrificiu. De aia a fost mai simplu pentru noi şi a fost mai greu pentru greci. Popoare cam la fel de leneşe în buna datină balcanică. Noi ne-am obişnuit să trăim cu 200 euro pe lună, iar grecul, cu 1.800. Ce mai contează o gaură în plus la curea şi una în bugetul casei, când mai scazi 50 de euro din leafă ca parte a programului de austeritate? E, dar la grec să ajungi de la 1.800 de euro la 1.000 e realmente insuportabil, când o ducea omul aşa de bine la umbra măslinului pe banii oferiţi cadou de harnicul neamţ.
Toată lumea ştie pilda aia cu câinele ăla băgat într-un lanţ scurt de doi metri, fericit apoi că i s-a lungit lanţul cu încă trei. Scenariul ăsta ar fi, ca poporul român să fie fericit de alegeri, cu cei 25% din leafă recuperate, eventual cu pensii mărite, însă cu riscul să ne afundăm din nouă în dezechilibre bugetare dacă nu stă FMI-ul cu boata deasupra degetelor lui Boc şi echipei sale de consilieri de strategii electorale. Minţi luminate care vor să înlocuiască găleata cu pomană electorală în zahăr, făină şi ulei cu Economatul eventual subvenţionat cu fonduri de la rezerva primului ministru. Să o înlocuiască parţial, evident, căci altfel ce farmec ar mai avea alegerile fără mita electorală, fără turism electoral şi fără cozi la secţiile de vot din străinătate? Aş face, totuşi, un pariu. Cu cât ne vom apropia de momentul alegerilor locale şi generale de anul viitor, Opoziţia va critica vârtos şi cu temei logic tendinţele Puterii de a face cadouri electorale populaţiei, dacă le va face, afişând o intensă preocupare pentru echilibrele macroeconomice ale ţării. Ce se mai schimbă lumea la ceas de alegeri! Parcă era ieri când ai lui Ponta şi Crin pichetau guvernul, cerând frumoase majorări de salarii pe ritmurile Dansului Pinguinului şi ale altor melodii savurate de categorii sociale afectate de un retard cel puţin muzical. Ştiu, de promisiuni nu puteam scăpa. Preferam însă să promită Opoziţia pensii în antricoate şi muşchi ţigănesc, tratament balnear prin Ministerul Muncii în Antilele olandeze, decât să dea Boc, că nu dă de la el, şi să luăm criza de la capăt după alegeri.
Comentarii prin facebook