O adevărată commedia dell’arte a avut loc la finalul săptămânii trecute la Timișoara. Protagoniști, personaje importante ale municipiului de pe Bega, cel cu n-șpe stele ce se pregătește cică să devină capitală culturală europeană. Unii ar spune c-a adus mai degrabă cu un film cu… deștepți, dar parcă tot mai apropiată a fost situația de o satiră în trei acte.
În primul act avem drept decor sediul PNL Timiș și o conferință de presă. Actorii principali sunt primarul Nicolae Robu și deputatul Horia Cristian. Exact, acel deputat prins la o ședință de audieri a miniștrilor că făcea cumpărături pe net. Vrând să demonstreze că-i pasă de Timișoara, dl Cristian s-a lăudat cum a discutat el cu ministrul Apărării, Mircea Dușa, pe tema Spitalului Militar. Mândru nevoie mare de negocierile sale la care cică Dușa ar fi achiesat, Cristian a anunțat că municipalitatea va achita o chirie modică ministerului pentru ca spitalul cu pricina să găzduiască și Clinica de Dermatologie.
Cel mai probabil, spectaculosul domn Cristian a negociat la București fără să-l roage nimeni, nici măcar primarul Robu. Pur și simplu așa au vrut mușchii lui sau se plictisea. Fiindcă tot vineri a aflat că spitalul pentru care el vroia să plătească chirie din banii timișorenilor aparține, de fapt, municipalității. Și a spus-o chiar primarul Robu, șeful de partid al domnului deputat. Dincolo de ilarul situației, această bulibășeală administrativă e ceva de speriat.
Să înțelegem de aici că orice USL-ist cu inițiativă, când i se scoală cheful, negociază aiurea în numele Timișoarei? Fără măcar o minimă discuție prealabilă cu primarul? Parcă totuși nu ar fi chiar de râs. Și ar mai fi o chestiune de comunicare. Înaintea unei conferințe de presă la PNL Timiș, nu există discuții între actanți vizavi de ce declarații vor face? Se pare că nu, fiindcă altfel probabil nu aveam parte la o asemenea comedie.
Actul II. Un calculator, iar în spatele lui îl zărim pe fostul viceprimar timp de trei mandate, Adrian Orza. Printre atribuțiunile sale s-a numărat și Direcția de Patrimoniu, acolo unde și-a numit director pe un unchi al său, Martin Staia. (În paranteză fie spus, păstrat de Robu pe motiv de competență, probabil). Cu ochii cât cepele de la statul pe calculator, Orza se arată de-a dreptul consternat că Spitalul Militar este al municipalității. Ani la rândul cât a fost viceprimar și stătea toată ziulica pe forumul lui Poli nici nu și-a închipuit că spitalul poate fi al primăriei, nu al ministerului. Obosit și puțin iritat că e deranjat cu chestiuni atât de minore, Orza mai bagă câteva like-uri la niște poze din clubul unde a fost noaptea trecută…
Și trecem la al treilea act, un fel de epilog, care – să fim corecți – încă nu s-a jucat. Dar e de așteptat să se joace cât mai curând. Așadar, în scenă intră val-vâretej zbuciumatul viceprimar Traian Stoia. Tocmai a aflat că Spitalul Militar este al minicipalității. Constată imediat că nu există niciun profit, așa că decide vânzarea lui. (Mă rog, dacă vânzare înseamnă înstrăinarea unui bun pe un preț de nimic.) Cumpărător există deja, normal. Păi, nu-i păcat să ai Arsenal Park în ogradă și să nu-ți tragi și un spital militar pe lângă acesta?
Comentarii prin facebook