Avem eroi de gasca. Manastire, maici, chef cu preacucernicul Laszlo?

N-aş putea să spun că pastorul Laszlo Tökes a fost omul Securităţii înainte, ba chiar în zilele lui decembrie 1989, fără să fac un păcat. Am o bănuială, confirmată oarecum de nişte documente revărsate prin presă, dar dacă nu sunt 100% sigur, nu pot să spun dacă omul a colaborat cu Securitatea sau doar Securitatea a colaborat cu el. Dar că pastorul Tökes e băiat fain, de gaşcă, pasionat de frumos, chiar merită spus, să ştie tot poporul că omul de la care a pornit revoluţia română iubea viaţa, iubea chefurile şi o iubea pe tânăra Argentina, pe care ar fi aşteptat-o la bustul gol în camera de hotel cu mai mulţi ani în urmă, la Arad. Cel puţin aşa reiese din mărturiile depuse în procesul de divorţ de către diverşi cetăţeni din anturajul europarlamentarului, printre care şi d-na Edith Tökes, soţia. Tot din mărturiile depuse cu ocazia ruperii acestei sfinte căsătorii reiese că pastorul ar fi avut tainice întâlniri cu enoriaşe, fie beat, fie treaz, fie numai în chiloţi, fie bând cu prelaţii vin şi tot aşa până o fi ajuns omul ales la Bruxelles. Chestiunea este cumva la limită, căci curvia nu se pedepseşte ca păcat, ci numai preacurvia, ceea ce ar presupune o investigaţie mai serioasă din partea feţelor bisericeşti, considerate de doamna Edith cumva complice prin faptul că ştiau de peripeţiile soţului său, fără să-l şi aducă pe drumul cel bun. La urma urmelor, nici n-ar fi asta problema noastră, dacă domnul Tökes a curvit sau nu. Sau dacă a preacurvit cu păcat sau fără. Începe să fie deranjant însă că n-avem şi noi parte de eroi fără de prihană. Vlad Ţepeş era cam diliu şi sadic, Ştefan cel Mare şi Sfânt pe deasupra vărsa la greu sânge nevinovat, plus că preacurvea şi dânsul, ca să nu mai vorbim de Traian Băsescu, cel care, se zice, ar fi vândut flota ca să aibă ce bea la restaurante pe litoral. Vi-l mai amintiţi pe Laszlo Tökes cum stătea el la geamul casei parohiale şi le mulţumea demonstranţilor pentru lecţia de solidaritate servită atunci când aceştia au sărit în ajutorul lui şi al familiei sale în acele zile grele de decembrie 1989? Ce strigau revoluţionarii adunaţi în Piaţa Maria? Strigau cumva „Căsnicie, căsnicie? Nu, normal că strigau „Libertate, libertate!”. E, în sfârşit, după 21 de ani, i s-a înfăptuit preotului reformat şi acest adânc ţel revoluţionar: burlăcia. De abia acum să vedeţi chefuri la bustul gol!