E de notorietate lupta pe partea economică dintre fostul preşedinte al CJT Viorel Coifan şi fostul ministru al Transporturilor Traian Băsescu, în vremuri când eram cu toţi mai tineri. Cei doi „corifei” ai administraţiei naţionale şi locale s-au contrat mai ceva ca Sf. Gheorghe cu Balaurul, pentru a arăta electoratului cum şi cât de nociv a fost celălalt pentru dezvoltarea judeţului Timiş. Relaţia dintre bugetul central, Transporturi, pe de o parte, CJT şi Primăria Timişoara, de cealaltă, a cam fost de rahat în toate vremurile, nu numai în mandatele lui Coifan. Diferenţa a fost făcută de abilitatea liberalului de a le arăta alegătorilor cine este de vină pentru stagnarea judeţului, fie că avea dreptate, fie doar pentru a arunca pisica în curtea celuilalt. Pe vremea guvernărilor lui Iliescu ne explicam că de aia suntem marginalizaţi, că avem primari şi preşedinţi de CJ de dreapta. A urmat apoi coabitarea CDR-ului de la centru cu ţărăniştii şi liberalii din judeţ, colaborare la fel de „bună” ca şi cea avută cu adversarul politic, fie pentru că la Transporturi era chiar Traian Băsescu, fie pentru că puterea centrală nu găsea eficient electoral să pompezi bani acolo unde oricum te va vota lumea. A urmat un mandat cu stânga la guvernare şi sus, şi în judeţul păstorit de Dan Ioan Şipoş. În termeni pastorali vorbind, mandatul cu pricina a fost o ciobănie politică şi administrativă, cu cornul şi laptele câştigat înainte de licitaţie, ca să dau numai un exemplu care n-a trezit nicicum atenţia parchetelor, perioadă salvată doar de deschiderea PCTF Cenad şi reabilitarea drumului către acea minune vamală clocită de Viorel Coifan. Ce a urmat s-a văzut cu ochiul liber în ultimii şase ani. Tot PNŢCD la nivel municipal, PD la nivel judeţean, doi ani PD şi la centru, apoi doi ani cu PNL (plus PSD) la putere, apoi iarăşi doi ani de PD, presărat cu puţin PSD în 2009. Multă linişte la CJT, deranjată din când în când de glasul rebel al primarului Ciuhandu.
Cu investiţia promisă Sânnicolaului, cu porţiunea de centură NE, drumul judeţean de Lipova, reabilitările la rutele naţionale de Jimbolia şi Sânnicolau, finalizarea după ani de nebunie la DN6 Timişoara-Lugoj, Timişul se poate declara nemulţumit eventual doar raportând suma primită la cât contribuim la bugetul naţional, dar nicidecum că a fost sabotat politic de puterile perindate la Bucureşti în această perioadă. Cine nu crede să încerce o comparaţie cu judeţul răsfăţatului Falcă, de la Arad, un judeţ cu drumuri bune doar spre Deva, plus Chişinău Criş-Vârfurile. Ce se întâmplă însă dacă primim prea mult, cum este cazul celor 20-30 milioane euro promişi de ministrul Elena pentru zona de NV a judeţului? E bine să primim prea mult pentru o zonă? Ştiu, e bine să se dea acolo unde e nevoie şi după principiul contributivităţii, dacă se poate, şi nu acolo un primar e mai „dibaci” să-i curgă resursele printre degete direct în desaga de campanie. Asta ar fi idealul, dar dacă nu ne sunt daţi bani pentru astfel de proiecte, e mai bine să nu primim deloc? Sau să băgăm banul în lucrări şi să zicem bogdaproste pentru purcoiul de bani. Poate că suntem beneficiari ai unei conjuncturi, poate că investiţia se înjumătăţeşte prin atribuiri de lucrări clientelei potrivite, dar, una peste alta, orice ban acordat în exces Timişului e suspectat de inginerie financiară în favoarea partidului aflat la putere, de o maşinaţiune care va umple buzunarul cuiva, în paralel cu acţiunea de imagine cu impact în zona unde se efectuează lucrările. Am ajuns ori unii dintre noi paranoici, ori unii dintre ei mai cleptomani decât ne-am fi aşteptat? Dar şi aşa, cum ar fi mai bine? Să se opereze cu ban public din abundenţă în Bacău, cum era pe vremea lui Sechelariu, şi noi să ne văicărim că suntem defavorizaţi, sau să ne bucurăm că primim, chiar dacă bănuim cum vor fi ei cheltuiţi? Dilema asta m-a năucit în perioada în care CJT a făcut, în mandatul 2000-2004, nocturna la stadionul „Dan Păltinişanu”, cu firma care avea oferta infinit mai scumpă. Ştiţi ce a supărat mai tare la acea vreme în rândurile alegătorilor microbişti? Nu că s-ar fi făcut o şmecherie cu banul cetăţeanului, ci că presa făcea scandal. „Ce dacă a luat ăla şpagă, ai vrea să nu se fi făcut deloc nocturna?” Chiar aşa!
Comentarii prin facebook