„Nesimţiţi ordinari”, „jigodii umane”, „pramatii”, „grandomani”, „umflaţi”. Bonus: „i-am zis lui Vali Velcea să le dea cu scaunul în cap, să-i bage în spital”. Sunt doar câteva din reacţiile publice pe care Marian Iancu le-a avut după meciul cu UTA vizavi de doi jucători ai lui Poli: Goga şi Sepsi. Din nou publice, nu la vestiare, acolo unde Iancu n-a mai fost de un an. Se ştie că Iancu a deprins tainele limbii române pe maidanele Ferentariului. Dar cu astfel de afirmaţii l-a depăşit net chiar şi pe Gigi Becali, idolul său în ceea ce priveşte comportamentul să-i spunem scenic, şi s-a autodepăşit pe sine. Oricât ar fi jucat de slab cei doi fotbalişti, astfel de cuvinte nu se aruncă, mai ales în public. Fie şi pentru faptul că cei doi au familii, au părinţi şi sunt totuşi oameni. Nu intru acum în detaliile meciului, un joc cu o echipă extrem de firavă cum este cea arădeană pe care Velcea l-a jucat la egal, nu la victorie.
Întrebarea este însă ce l-a enervat în asemenea hal pe aşa-zisul finanţator al lui Poli, în realitate împrumutător. Ar fi, în primul rând, faptul că Sepsi şi Goga au refuzat să se transfere la Steaua, lucru ce ar fi adus nişte bani în buzunarele lui Iancu, nu însă şi într-ale clubului. Dar starea lui de surescitare mai poate veni şi din altă zonă. Anchetele penale care au cuprins fotbalul românesc par să ducă mai sus decât la şeful Comisiei Centrale de Arbitri. Mult mai sus. Chiar Mitică Dragomir se plângea zilele trecute că ar fi, împreună cu Mircea Sandu, ţinta reală a anchetelor DNA. Şi nu mai era Mitică, miliţianul care râdea arogant de toate lucrurile din jur. Era un Mitică blând, cu botul pus pe labe. Or, una din întrebările persistente puse de procurori în stânga şi dreapta a fost următoarea: „Câţi bani i-a dat Marian Iancu lui Mitică Dragomir pentru rezolvarea licenţei?”. Nu spun nici că ar fi adevărată o astfel de faptă, nici că nu. Dar se ştie că nu prea iese fum fără foc. Pe de altă, e greu de crezut că acest luptător împotriva corupţiei din fotbal, acest porumbel alb, ghiocel mlădios, numit Marian Iancu ar putea face aşa ceva. Ca să nu mai vorbim de Mitică, întruchiparea clară a virtuţii.
Şi totuşi, dacă procurorii au dreptate? Se poate discuta şi pe acestă temă. Problema ar fi atunci de unde a dat Iancu şpaga. Cel mai probabil din banii primiţi de la primărie, bani facturaţi fictiv pe tone de ciocolată, zeci de costume şi paltoane Armani. De unde şi un scenariu de groază. Impozitele acelea pe care timişorenii se înghesuie iarna să le achite cât mai repede, ca să aibă municipalitatea bani de investiţii, au ajuns în buzunarul grotescului personaj numit Mitică Dragomir. E doar un scenariu, dar un scenariu la care lucrează şi procurorii. Aş fi curios cum ar comenta domnii Ciuhandu, Orza sau Cojocari acest scenariu, dacă el ar deveni realitate într-o zi. Că tot le cere acum Iancu încă 1,7 milioane de euro pentru Poli. Bani cu care poţi trăi şi în Liga I, nu în a II-a. Sau are din nou nevoie bani să-şi rezolve problemele cu legea? Ale lui şi ale lui Mitică?
Mitica sughita, Marian Iancu se zvarcoleste si Primaria Timisoara plateste
Etichete
Comentarii prin facebook