Ca orice competiție Timișoara-Arad, întrecerea între cele două municipii pentru titlul de capitală europeană în 2021 poate aduce multe lucruri bune amândurora. La urma urmelor, disputa nu este una oficială pentru desemnarea cu pricina, ci mai degrabă derivă din deschiderea la Arad a unei filiale a ICR. La momentul când cei doi edili șefi, Falcă și Robu, își încordau frezele și mușchii faciali, capitală culturală europeană ar vrea să fie Clujul, Iașiul și Timișoara, dar întotdeauna schimbul de replici războinic între nordul și sudul Mureșului a fost unul profitabil cel puțin din punct de vedere politic.
Ce stindard mai bun poți ține ridicat pentru a te urma cetățenii decât cauza luptei cu vecinul vrăjmaș de decenii? Cum poți uita de toate neajunsurile locale, frustrările bugetare altfel decât prin insuflarea încrederii omului de rând că arădeanul poate răpune arogantul Timiș? Și invers, că timișeanul nu cedează supremația nici în ruptul capului, fie că e vorba de fotbal, aeroport, fântâni arteziene, lobby la București, lăsându-i deliberat Aradului întâietatea în comerțul cu piparcă.
În realitate, lupta pe tărâm cultural este deja câștigată de Timișoara. Uitați-vă câte mașini de Arad sunt în parcare la Iulius Mall și ne putem îmbăta cu iluzia că în incinta acestei adevărate catedrale a entertainment-ului din sud-estul Europei se desfășoară concerte înălțătoare, filme de artă și vernisaje de clasă. Și asta, în ciuda faptului că Aradul a contraatacat rapid cu două mall-uri noi nouțe pe b-dul Aurel Vlaicu, plus promisiunea administrației locale că sportul se va îmbina fericit cu cultura pe o nouă arena UTA, finanțată din fonduri europene.
Revenind însă la binefacerile competiției culturale AR-TM, bine ar fi ca de pe urma acesteia cei doi primari să taie o grămadă de panglici. În ceea ce ne privește, Timișoara să-și renoveze centrul, să transforme complexul Capitol într-un mall cultural, să dinamizeze activitatea teatrelor de toate limbile vorbite în Banat, să expună lucrări de artă promise de cei 40 de ambasadori cu care primarul Nicolae Robu a vorbit în termeni de lobby pentru câștigarea de către Timișoara a acestei competiții.
Apropo de ambasadori. Europa are 45 de țări fără Cipru, Georgia sau Armenia. Asta înseamnă că primarul nostru, dl Nicolae Robu, a vorbit cu aproape toți reprezentanții țărilor europene la București, asta dacă nu cumva, din inerție, n-a făcut cumva lobby și pe lângă ambasadorii Coreei de Sus și Kenyei pentru un ajutor în nominalizarea noastră ca și capitală culturală europeană. Zile și nopți de dubiu am avut întrebându-mă cum ne vor ajuta acești ambasadori, cum vor ajunge ei la decidenții pentru 2021 și cum îi vor convinge pe aceștia că Timișoara, primarul Nicolae Robu, grupul de sprijin, frații Cristescu, „vicele” Stoia fac treabă bună și merită atenție deplină din partea Europei?
La ora când scriu aceste rânduri nu m-am lămurit încă ce vor face cei 40 de ambasadori când vor fi oaspeții Clujului și Iașiului. Le vor promite și lor sprijinul pentru a deveni capitale europene sau le vor băga strâmbe, ca nu cumva lobby-ul pro-Timișoara să eșueze regretabil, dezamăgindu-l astfel pe dl Robu? De urmărit fenomenul, dar Falcă pare, totuși, periculos.
Comentarii prin facebook