Deputatul Sorin Grindeanu nu exclude ca, într-o zi, să vrea scaunul lui Nicolae Robu. Până atunci, vorbeşte despre succesorul său în funcţia de viceprimar, sexagenarul Traian Stoia, şi cum i-a cerut acestuia să nu-şi mai atace aiurea colegii de partid. Grindeanu se mândreşte că e contemporan cu ţărănistul Gheorghe Ciuhand și îl trage voalat de urechi pe colegul său de parlament, Alin Popoviciu, despre care spune că nu prea trece pe la serviciu.
Cum vedeţi din afară, chiar din București, Timișoara în general și Primăria Timișoara, în special?
Îmi este greu acum să dau o definiţie a Timişoarei văzută din afară. Sunt foarte multe proiecte pe care executivul primăriei încearcă să le demareze cu ajutorul majorităţii din consiliul local, cu ajutorul nostru al parlamentarilor, al guvernului. Sper ca mare parte dintre ele să se şi realizeze. Aşa cum ziceţi, din afară, aş da un sfat, ar trebui să fie o concentrare mai bună pe doar câteva proiecte, dar acelea să fie importante.
Totul vi se pare OK în primărie?
Sincer, nu văd foarte multe schimbări în ultima perioadă. Poate doar un ritm mai alert în a se dori, în a se face ceva. Important este însă să se şi facă.
Viceprimarul Stoia a descoperit tot felul de lucruri de când a venit. De exemplu, nu mai puţin de 5.000 de terenuri care ar fi fost dosite și multe alte lucruri… El a spus-o și e colegul dumneavoastră de partid.
Habar nu am. Am răspuns de cu totul alte domenii. Chiar nu am avut aproape nicio tangenţă cu patrimoniul oraşului. Dacă lucrurile stau aşa, asta înseamnă bani în plus pentru oraş şi acesta e un lucru foarte bun. E însă un lucru rău că nu a fost valorificat până acum tot acest patrimoniu. Sper să existe înţelepciunea necesară de valorificare. Cheia acestui mandat pe patru ani ar trebui să fie valorificarea patrimoniului.
Cel puţin la nivel declarativ, activitatea succesorului dumneavoastră în scaunul de viceprimar, Traian Stoia, este extrem de spectaculoasă…
Aici aveţi perfectă dreptate (râde)
Parcă, până nu a veni Stoia, nimeni n-a făcut nimic prin primărie. Cum comentați?
Nu cred că se poate spune lucrul ăsta, cu toate că unele declaraţii ale domnului Stoia sunt spectauloase. Viceprimarul încearcă să-şi facă foarte bine treaba pe domeniile pe care le are în gestiune. Sper să continue… Asta nu înseamnă că nimeni nu şi-a făcut treaba până nu a venit el.
Într-un interviu îşi ataca colegii consilieri din PSD, în general, şi pe Florică Bîrsăşteanu, în special. Vi se pare normal?
Eu le-am atras atenţia atât lui Traian Stoia, cât şi lui Florin Bîrsăşteanu că sunt colegi şi că e bine, dacă sunt anumite nemulţumiri, să le rezolve în interiorul partidului. Trebuie să conlucreze. Eu asemenea chestiuni şi atacuri nu accept. Din partea nimănui, nu doar a lor.
Apropo de domnul Stoia, spunea că toţi timişorenii ar trebui să ne mândrim că suntem contemporani cu fraţii Cristescu. Vă dați mare cu acest lucru pe la București?
Fiecare persoană, indiferent că are afaceri mai mari sau mai mici are un rol în societate. Eu mă mândresc cu foarte mulţi oameni cu care am lucrat. Mă mândresc cu faptul că am lucrat pe linie de partid cu profesorul Poenaru, cu Ilie Sârbu. Acum lucrez cu Titu Bojin. Din punct de vedere administrativ, mă mândresc că am lucrat cu Gheorghe Ciuhandu şi cu Nicolae Robu.
Fiecare om poate să ajute la binele comunităţii. Într-o formă mai mare sau mai mică. Rolul pe care îl au marii oameni de afaceri din Timişoara, în mai binele scoietăţii, dacă sunt bine intenţionaţi, poate fi determinant. Asta, dacă nu sunt doar aplecaţi asupra binelui proproiu.
Nu regretaţi niciun pic faptul că ați lăsat Timișoara pentru București?
Ştiţi foarte bine că nu am luat uşor această decizie. Mie mi-a plăcut foarte mult ce am făcut ca viceprimar. În momentul în care am luat această decizie, m-am concentrat foarte bine pe treaba pe care o am de făcut în parlament. Ţin foarte mult la anumiţi colegi pe care i-am avut în Primăria Timişoara, şi nu doar la colegi. Primăria Timişoara rămâne o parte sensibilă a mea, din punct de vedere sufleteşte. Sper ca, din poziţia pe care o am acum, prin anumite lucruri pe care le-am făcut şi pe care le voi face în continuare, să-i ajut cât mai mult pe cei din primărie.
Sunteţi membru în Comisia de supraveghere a SRI. Vă dă această calitate o mai mare putere, având acces la unele informații la care multă lume nu ajunge?
Nu… Nu, fără comentarii (râde)…
Veţi candida peste trei ani la scaunul de primar al Timişoarei?
Nu ştiu, e mult până atunci. Sper să rămână USL până atunci şi voi milita pentru acest lucru. Să putem realiza nu doar pe un mandat ci pe mai multe ce ne-am propus în 2012.
Dacă totuşi vă certaţi…
Asta nu depinde de mine. Depinde de organizaţie, important e să punem candidatul cel mai bine plasat în competiţie.
Poate nu peste trei ani, dar poate peste șapte, vă gândiţi totuşi să candidaţi la primărie?
Nu exclud aşa ceva. Familia mea a rămas în Timişoara. De abia aştept să vin acasă. Că e miercuri, că e joi, vă spun sincer, de aştept să vin la Timişoara.
Cum vă mai înţelegeţi cu Titu Bojin?
Foarte bine. Îl susţin total pentru funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional. Nu doar pe el ca persoană, ci tot ceea ce înseamnă judeţul Timiş în a obţine această funcţie.
Dar cu Ilie Sârbu? Aţi avut divergenţe serioase cu el.
Nu, nu există divergenţe. Înţelegerea este foarte bună. Lucrăm în echipă. Să ştiţi că modul în care Ilie Sârbu înţelege să-şi facă treaba ca senator de Timiş şi forţa pe care o are în parlament, pentru mine cel puţin, e ca un model. Nu e uşor să fii lider de grup în Senatul României. Şi nu e uşor să fii una dintre puţinele voci respectate, nu numai de putere, ci chiar şi de opoziţie.
Un liberal sau un PSD-ist ar trebui să fie preşedinte sau guvernator al Regiunii Vest?
Un pesedist. Nici nu ştiu cum va fi. Vor fi alegeri, vor fi numiri, trebuie văzut cum va fi legea.
Cum vă mai înţelegeţi cu liberalii din Timiş?
Din punctul meu de vedere, colaborarea este foarte bună. Şi cu parlamentarii de Timiş, şi cu primarul Nicolae Robu. Cu toţi cei care am făcut o echipă pe parcusrul anului electoral 2012.
Aţi slăbit sau v-aţi îngrăşat de când sunteţi parlamentar?
De 15 ani am aceeaşi greutate – 75 de kilograme. Poate plus minus unul. Nu s-a petrecut nimic spectaculos cu greutatea mea de când am ajuns parlamentar.
Pe unii parlamentari îi mai ceartă soţiile că muncesc prea mult şi ajung tot mai rar pe acasă. Este şi cazul dumneavoastră?
Ştiu unde bateţi (n.r. Alin Popoviciu – deputat PD-L). Ar fi bine ca acei parlamentari, dacă tot stau în Bucureşti, să vină în parlament. Poate ar fi bine să vă uitaţi la prezenţele în parlament în primele trei luni ale celor pe care îi mustră soţiile. Poate au fost în altă parte, şi nu în parlament. Sper să nu fiu indiscret.
Pe dumneavoastră vă înţelege soţia?
Încet-încet mă înţelege şi îi mulţumesc pentru asta. Nu a fost uşor şi nu este uşor. Avem şi un copil mic. Este un efort şi din partea soţiei, şi din partea mea.
Comentarii prin facebook