Fie că este vorba de folosirea unui spațiu cu destinația de sediu social pentru o societate sau de folosirea altui bun imobil sau chiar bun mobil în diverse scopuri, în practică, oscilăm adesea între încheierea unui contract de închiriere sau a unui contract de comodat, fără să cunoaștem însă toate detaliile juridice care le diferențiază pe cele două și deci, implicit, nici avantajele/dezavantajele pe care le presupune alegerea noastră.
Iată în continuare care sunt cele mai importante cinci diferențe dintre contractul de închiriere și cel de comodat, în funcție de care ne putem decide când ar fi oportun să încheiem unul sau altul din cele două contracte.
1) Chiria
Conform legii, contractul de închiriere este acela prin care o parte (locator) se obligă să asigure altei părți (locatar) folosința unui bun, pe o perioadă determinată, în schimbul unui preț (chirie), în timp ce prin contractul de comodat, o parte (comodant), se obligă să asigure, cu titlu gratuit, celeilalte părți (comodatar) folosința unui bun, cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui într-un anumit timp.
Deci practic, mai simplu spus, comodatul este un împrumut fără bani; dacă în schimbul împrumutării bunului dat în comodat s-ar percepe o sumă de bani, atunci contractul de comodat s-ar transforma într-unul de închiriere.
2) Răspunderea pentru viciile (defecțiunile) bunului împrumutat
Dacă, în cazul contractului de închiriere, locatorul (cel care a dat bunul spre folosință) răspunde față de cealaltă parte pentru toate viciile ascunse ale bunului împrumutat care împiedica sau micșorează folosirea lui (indiferent că le cunoștea sau nu la data predării și indiferent că au survenit înaintea sau pe parcursul contractului), comodantul (cel care a dat bunul spre folosință gratuită) nu răspunde decât pentru viciile ascunse pe care le-a cunoscut la data încheierii contractului și în legătură cu care nu l-a prevenit pe comodatar.
Util: Viciile ascunse sunt acele defecțiuni ale bunului care nu pot fi descoperite la prima vedere sau cu prilejul examinării bunului, în urma unei verificări serioase, pe cale obișnuită. Lipsa de informare, de experiență sau nepriceperea celui care preia bunul nu fac ca viciile pe care acesta nu le-a putut constata singur să fie considerate vicii ascunse. Atunci când pentru sesizarea defecțiunilor este necesară o anumită pregătire, persoana care preia bunul (în cazul de față, locatarul/comodatarul) poate apela la o persoană calificată, iar dacă nu o face este propria culpă.
3) Suportarea costurilor pentru reparații
Conform Noului Cod Civil, în cazul contractului de închiriere, locatorul (cel care a dat bunul spre folosință) este obligat să efectueze toate reparațiile necesare pentru pentru a menține bunul închiriat în stare corespunzătoare de întrebuințare (cu exceptia reparațiilor minore, locative – art. 1.788 NCC), în timp ce într-un contract de comodat, comodatarul (cel care a luat bunul spre folosință gratuită) suportă cheltuielile pe care le-a făcut pentru a folosi bunul (cu excepția cheltuielilor efectuate pentru lucrări necesare și care nu puteau fi prevăzute îa incheierea contractului – art. 2.151 NCC).
4) Durata maximă a contractului
În cazul contractelor de închiriere, legea prevede o durată maximă legală pe care pot fi încheiate aceste contracte, respectiv, de 49 de ani (art. 1.783 NCC). În ceea ce privește contractul de comodat, legea nu impune o astfel de limitare precisă în timp; însă, dacă în contract nu s-a stipulat un termen precis de returnare, comodatarul este obligat să restituie bunul: (a) după ce s-a folosit de el sau (b) dacă întrebuințarea bunului are un caracter permanent, comodatarul trebuie să returneze bunul, la cererea comodantului.
Atenție: Atunci când în contractul de închiriere nu se prevede durata închirierii, aceasta va fi stabilită conform uzanțelor, dacă astfel de uzanțe există, iar, în lipsa acestora, închirierea va fi considerată încheiată: (a) pe un (1) an, în cazul locuințelor nemobilate și al spațiilor comerciale; (b) pe durata corespunzătoare unității de timp pe care s-a calculat chiria, în cazul bunurilor mobile sau al camerelor sau apartamentelor mobilate și (c) pe durata inchirierii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la dispoziția locatarului pentru folosința unui imobil.
5) Restituirea anticipată a bunului
Întrucat închirierea unui bun se face contra cost, locatorul (cel care dă în chirie bunul) nu poate cere restituirea bunului înainte de termenul stabilit.
În schimb, în contractul de comodat, unde folosința bunului este dată gratuit, regulile sunt mai flexibile, permițând comodantului (cel care a dat bunul spre folosință gratuita) să-l solicite anticipat, atunci când el însuși are o nevoie urgentă și neprevăzută în legătură cu acel bun.
Citește mai multe articole juridice pe http://pro-legal.ro/
Comentarii prin facebook