PSD este un partid uns cu toate alifiile încă de pe vremea lui Adrian Năstase. De la cele frumos mirositoare, cu utilizare cosmetică la propriu, și până la cele ce-ți întorc stomacul pe dos, la figurat, toate te loveau mai devreme sau mai târziu, dacă apucai să respiri în astfel de anturaje. PSD este un partid cu creșteri liniare și căderi bruște. Tocmai când te pregătești să spui că a evoluat mult în ultima vreme, te trezești că în numele social-democrației își bagă piciorul în Constituție, precum Pițurcă în dama de treflă. Ori că folosește aparatul de stat ca pe o poteră pusă să vegheze la liniștea lor de boieri de neam prost. PSD are o rezervă umană mult peste celelalte partide și uneori chiar dă senzația că poate scoate România din rahat. Doar dă senzația, pentru că cei mai mulți dintre specialiștii PSD nu pentru asta au bătut la ușa politicii, ci pentru că așa puteai crește mai ușor, ca pe vremea lui nea Nicu.
Când guvernează, PSD are la dispoziție șefi de poliție, șefi de instituții de control, țuțări care să-i ridice ode în televiziunile prietene, servicii de informații, servicii în lumea interlopă, aparate pentru crearea de diversiuni în spațiul informatic și nu în ultimul rând postaci îmbrăcați în haina cetățeanului „de bine”, „responsabili” de ce se întâmplă în țara asta. Multe din aceste „bunătăți” au fost și la îndemâna PDL, PNL ori UDMR, fără discuție, însă la PSD parcă adie mai abitir un aer de nostalgie totalitară. Un lider PSD poate face orice. Poate muta pietre, poate modifica destine, poate muta o autostradă de la Giurgiu la Alexandria, poate concedia ziariști, poate angaja jurnaliști, poate face multe, dar moare de ciudă că nu poate controla internetul.
Codrin Ștefănescu, un ciudat venit din PRM, cu funcție de ceva secretar prin PSD, a spus la Antena 3 cum vrea PSD să verifice IP-urile celor care atacă PSD și guvernarea Ponta din fața calculatorului. Apoi a lăsat-o mai moale la B1TV, dar ideea a rămas: PSD-ului îi e frică de caracterul viral al propagandei pe Facebook și pe alte canale pe internet. Comunitatea care a declanșat protestul pentru Roșia Montană, cel cu gazele de șist, poate fi manipulată conștient sau inconștient de tot felul de grupuri de afaceri interne sau externe. Nu am date concrete, dar anumite răutăți ieftine pot fi astfel explicate. Însă dincolo de asta, energia pe care o poate declanșa o astfel de rețea poate deveni fatală unui sistem clădit pe minciună, cum este cel al junelui Ponta, atunci când este cazul. De asta îi e frică PSD-ului.
Ce poate face Codrin Ștefănescu societății civile antrenate pe Facebook? Un căcat, nimic altceva. Tot acest avânt milițienesc al unui activist PSD nu poate decât să intimideze acolo unde lumea se mai teme de așa ceva. În realitate, serviciile interne ale PSD sau cele secrete ale statului nu pot anihila simțul civic venit din neantul internetului. Nu pentru că dl Codrin S. n-ar putea afla identități, ci pur și simplu pentru că o astfel de lucrare ar duce România într-un gulag inacceptabil pentru comunitatea europeană. Aș putea fi contrazis judecând atât de dur PSD. Unul dintre marile merite ale PSD în democrație este că a acceptat să piardă alegerile. De două ori, poate chiar trei. Ori poate eu mă înșel și a fost vorba doar un calcul greșit.
Comentarii prin facebook