Gărâna Jazz Festival s-a încheiat luni dimineață, pe un frig pătrunzător, cu un Mike Stern care începe să simtă ca acasă în România, dar și cu un genial – și emoționant, deopotrivă – Tom Harrell. A fost o „petrecere” de majorat reușită, recunoaște Marius Giura, care a anunțat și când va avea loc ediția de anul viitor. Începeți, așadar, să faceți rezervări la cazare!
Ultima seară a celei de-a 18-a ediții a Gărâna Jazz Festival a adunat, din nou, în Poiana Lupului, o mulțime de oameni. Aceștia au profitat de vremea bună și de faptul că drumul spre Reșița sau spre Slatina Timiș e ca-n palmă și au rămas să încheie în stil mare o ediție aniversară de toată frumusețea. Nu e mai puțin adevărat că line-up-ul serii i-a inclus pe Tom Harrell și Mike Stern, dar și pe senzația actuală a jazz-ului mondial, Esperanza Spalding. Seara a început ciudat, cu norvegianul Stian Westerhus și experimentele sale la chitară. Fără dubiu un virtuoz al acestui instrument, dar și cu o legătură cu jazz-ul care le-a scăpat multor spectatori, Westerhus a oferit un spectacol greu digerat de cea mai mare parte a publicului. A fost chemat însă la bis și și-a respectat fanii, pentru că oricum mai avea… trei corzi de chitară rămase intacte! Au urmat tinerii timișoreni de la JazzyBit, al căror concert a destins atmosfera și a deschis drumul către Tom Harrell și proiectul său denumit „Colors of a Dream”.
Harrell este unul dintre marii trompetiști ai lumii și vrăjește efectiv instrumentul. Ajuns la 68 de ani, muzicianul american pare extrem de fragil, însă în momentul în care începe să cânte degajă o forță uriașă. Apoi, când sunetele trompetei amuțesc, redevine bătrânelul ale cărui gesturi, oricât de simple, pare că-l secătuiesc de energie. Și povestea se repetă, ca-n istoria lui Dr. Jekyll și Mr. Hyde… Totul, într-o istorie muzicală emoționantă și impresionantă. „Colors of a Dream” este cel mai recent proiect al lui Harrell: un sextet format din Wayne Escoffery, saxofon tenor, Jaleel Shaw, saxofon alto, Jonathan Blake, tobe, Ugonna Okegwo, bass, Esperanza Spalding, bass și voce, și Harrell însuși, la trompetă și flugelhorn. Esperanza Spalding, la 29 de ani câștigătoare a două premii Grammy deja, nu a cântat la bass la Gărâna, ci a „pus voci” pe trei sau patru piese. Talentata muziciană n-a părut prea în apele ei pe scena din Poiana Lupului, dar asta n-a știrbit cu absolut nimic din „culorile visului” lui Harrell & co. Seara s-a încheiat cu Mike Stern / Bill Evans Band feat. Dennis Chambers & Tom Kennedy, care a smuls ropote de aplauze din partea spectatorilor, deși concertul a început bine după miezul nopții. Aceasta a fost una dintre probleme: probele de sunet au durat mult prea mult, și pentru Colors of a Dream, și pentru trupa lui Mike Stern și Bill Evans. În total, a fost peste oră și jumătate de așteptare pentru spectatori, ceea ce, la maximum 10 grade în termometru, nu e prea plăcut…
Dincolo de noroiul până la glezne, probele de sunet interminabile și de frigul pătrunzător, una peste alta, Gărâna Jazz Fest și-a onorat blazonul. „Editia de anul acesta a fost extrem de reușită. Ploaia ne-a ocolit seara, a plouat cumulat jumătate de oră în primele două zile. Una peste alta, ce-au putut vedea timișorenii n-au mai văzut demult sau chiar niciodată… Kimmo Pohjonen e surprinzator și a fost un show pe gustul tuturor, iar ce-a făcut The Crimson ProjeKCt, timp de două ore și jumătate, i-a surprins pe tineri, pentru că în urmă cu 20 de ani, Crimson a însemnat enorm pentru muzica progresivă. Nu poate fi chiar underground ceva ce în urmă cu 20 de ani rupea stadioane… Am deja câteva nume și pentru anul viitor”, spune Marius Giura. El a anunțat și datele pentru anul viitor: 9-12 iulie. Munca pentru ediția cu numărul 19 a început deja…
Comentarii prin facebook