Fiindcă nu mai poate fi denumită formațiune politic, ci mai degrabă o clică care își bate joc de numele marelui partid istoric, cei care au mai rămas în PNȚCD sunt puși pe glume. Ce-i drept extrem de proaste, ele fiind mai mult o autobășcălie. Cum altcumva poți să tratezi declarația triumfătoare a președintelui Vali Moldovan cum că, prin ordonanța migrației curvelor politice, PNȚCD s-a îmbogățit cu un consilier local? Stați, nu vă grăbiți să-l felicitați! Nu e vorba de un consilier la Timișoara și nici măcar la Lugoj, Sânnicolau Mare sau Jimbolia. E vorba de un rătăcit prin Consiliul Local Darova. Nu știți unde e Darova? Nu contează. În schimb, cei doi primari pe care PNȚCD îi mai are în Timiș își fac bagajele pentru a pleca spre alte zări. Și nu se știe ce se va întâmpla și cu aleșii partidului din CL Timișoara. Important este însă că a venit un consilier local din Darova! E ceva demn de Radio Erevan, cu mașina câștigată care nu era, de fapt, mașină, ci bicicletă. Și aceea furată, nu primită.
PNȚCD a ajuns într-o situație absolut aiuritoare, mânat doar de interesele personale ale celor care au mai rămas prin el. La București, șeful cel mare al clicii (repet, mă feresc să spun partid), Aurelian Pavelescu, a semnat un protocol cu PMP, urmând s-o susțină în campania electorală pe Nuți Udrea „Parașutista”. La Timișoara, aceleași interese personale au făcut din PNȚCD o balama, o remorcă a PSD. Că la mijloc or fi contracte cu statul nici că mai conteaază. Ideea este că fostul președinte, Gheorghe Ciuhandu, și actualul, Vali Moldovan, după ce mult timp au fost adversari, în privința cârdășiei cu PSD s-au înțeles de minune. Nu mai vorbesc acum că unul din cei trei consilieri municipali ai partidului este un admirator înfocat al teroristului mondial, Vladimir Putin, și nimeni nu-i zice nimic. O debandadă cum este în PNȚCD nu exista nici după trecerea hunilor printr-un oraș. Din păcate, PNȚCD nu mai există de facto, ci doar în acte. E mort de-a binelea, dar mai e ținut la fereastră de câțiva impostori care cred că mai pot avea niște beneficii personale din asta.
La începutul anilor 90, PNȚCD era vocea cea mai puternică, cea mai dură și mai autorizată împotriva restaurației comuniste din România. A avut în Corneliu Coposu un om care a luptat împotriva neocomuniștilor, fără a abdica niciodată de la principii. În replică, noua putere de atunci a infiltrat PNȚCD cu securiști, cozi de topor ale foștilor comuniști, aventurieri politici. În lipsa unui urmaș demn de Coposu, aceștia din urmă au reușit să distrugă PNȚCD. Și în România, și în lume, chiar în state cu o puternică tradiție democratică, pluripartidică, au fost mari partide care au făcut la un moment dat istorie, dar au dispărut în neant. Așa s-a întâmplat și cu PNȚCD, un mort încăput acum pe mâna unor șarlatani. În loc să-l fi lăsat să moară frumos, ei își bat joc de ce a mai rămas din partid, supunându-l la groaznice și nerușinate perversiuni și experimente. Spre marea distracție a celorlalte formațiuni de pe eșichierul politic. Din păcate, în loc să ne amintim de PNȚCD ca fiind partidul lui Maniu, Mihalache, Coposu, va rămâne impresia din urmă. Adică partidul lui Pavelescu, Moldovan, Herzog etc., pus în slujba PSD, fraților Cristescu sau a Elenei Udrea.
Comentarii prin facebook