Anton Doboş şi Călin Zanc au venit împreună la Timişoara în 2002, pentru a resuscita fotbalul bănăţean aflat în moarte clinică de cinci ani. Primul în calitate de conducător şi patron al celei ce avea să devină Poli AEK Timişoara, cel de-al doilea, în calitate de jucător. Cei doi se cunoşteau de mult şi îi lega o prietenie intangibilă.
În urmă cu mai mulţi ani, Anton Doboş a fost la un pas de moarte tot în urma unui accident cu maşina, dar soarta i-a surâs şi, în cele din urmă, a supravieţuit. Nu şi cel mai bun prieten al său, Călin Zanc. Fostul conducător polist a postat pe pagina personală de Facebook un mesaj în care îşi exprimă enormul regret faţă de tragica pierdere a prietenului său: „Mi-am promis să nu mă mai afecteze nimic din ce nu este important în viața asta, să fiu recunoscător pentru șansa care mi s-a oferit a doua oară acum 6 ani, să încerc să mă bucur de orice clipă ce mi-a mai rămas, de viață cu bune și rele, iar în filmul personal al vieții mele să încerc să am un rol clar distribuit.
Însă viața îmi demonstrează că nu te poți ține de promisiuni chiar ție însuți făcute, că nu ești stăpânul absolut nici pe propria-ți viață și e cazul să nu mă mai păcălesc că nu voi mai trăi dezamăgiri, lovituri sub centură, tragedii.
Astăzi s-a stins din viață prietenul meu cel mai drag, Călinuț Zanc, un om care trăia cu zâmbetul pe buze, care m-a iubit necondiționat și a fost lângă mine dintotdeauna, un om de care m-am legat sufletește botezându-i copilul perfect, un om pe care nu o să accept niciodată că l-am pierdut. Vei fi mereu în sufletul meu, Călin, și singura consolare este că Ianis este aici să continue ce ai început tu!
În decurs de 3 zile am pierdut 2 oameni dragi mie, pe prietenul fiului meu Boghi, care s-a stins la doar 23 de ani. Am simțit o durere acută care s-a mai diminuat odată cu speranța că poate va supraviețui, chiar și cu sechele, însă brusc ieri la ora 2 noaptea vestea că s-a dus la ceruri, a frânt inimile părinților, prietenilor și rudelor.
Acum și Călinuț al meu…………! E nedrept, e revoltător, e inuman, e atât de greu ca un om să suporte atâta durere, încât simt că nu mai am aer.
Îmi e din ce în ce mai clar că nu mai e loc pentru nici o negociere, e putere absolută, ceva mai presus de noi și coincide perfect cu momentul în care îți dai seama cât ești de mic, neputincios și în care îți conștientizezi fragilitatea. Dumnezeu să vă odihnească în pace, veți rămâne în inimile noaștre vesnic!”, este emoţionantul mesaj postat de Anton Doboş.
Comentarii prin facebook