Noroc că alegătorul român nu prea este curios de planurile cincinale, doctrinele, ideologiile, programele candidaților la președinție. Ca pământean, nu pot să nu recunosc că treburile astea cam plictisesc. Hai, pe scurt, o idee despre ce vrea omul să facă dacă ajunge întâiul om în stat, iar în rest campanie negativă și argumente din plin pentru a nu-l vota pe Ponta-Tăriceanu-Meleșcanu-Funar și de ce să îl aleg pe Iohannis-Macovei-Udrea-Brânză. Vă imaginați ce-ar fi dacă, timp de o lună, am abandona intriga, scandalurile cu pușcăriabilii din PSD, lupta pentru putere în social-democrație, fustele albe ale lui Udrea, motoretele lui Macovei, penibilitatea lui Tăriceanu? N-am zis nimic de Iohannis, din simplul motiv că dumnealui se comportă ca și când ar vrea să ne facă o surpriză, descoperindu-l în 2 noiembrie pe buletinul de vot. În afară de-o plimbare cu bicicleta, o scurtă întâlnire cu Klaus, o bănuială de incompatibilitate, neamțul stă ascuns după niște vechi povețe care-l dădeau președinte pe Geoană dacă în 2009 rămânea închis în casă.
Klaus Iohannis. Când zic că toți păcălesc nu mă refer la Ponta. El minte. Rar, când îl mai vezi pe la televizor, Iohannis ne vinde aceleași povești frumoase cu reducerea fiscalității. Da, știu, sună frumos, dar nu merge să critici PSD pe motiv că e populist (și în mod evident este), iar tu să spui aceleași vorbe frumoase, fără prea multe explicații din care să reiasă că viața mai bună promisă are și o bază în economie. Evident că liberalul Iohannis păcălește prin omisiune atunci când spune câte bunătăți pregătește el poporului dacă va fi ales. Candidatul Klaus îmi face impresia că e oarecum sigur de electorul de dreapta mai rațional și se adresează cu promisiuni populiste alegătorului mai puțin analitic, eventual indecis, la mare concurență cu bazinul PSD fără bacalaureat, dar cu bască pe cap.
Klaus Iohannis mai uită să spună că România lucrului bine făcut nu se poate construi numai cu un președinte neamț, dar cam român când e vorba să explice episodul caselor din meditații. Că România lui Klaus ca în șpais la neamț nu se aduce la om în ocol cu punga electorală, ca până acum, ci se face în zeci de ani de schimbare a mentalității și cu multă-multă muncă. Credeți că neamțul Iohannis ar mai avea o cât de mică șansă în 2 și 16 noiembrie dacă le-ar zice oamenilor că pentru acea Românie nemțească alegătorul trebuie să meargă la muncă și să nu-i mai stea mintea atâta la șmecherii și furtișaguri? Oare Klaus Iohannis s-a întrebat vreodată de ce s-ar duce românul medieval la muncă, dacă Ponta și Dragnea îi cheamă la totul de-a gata?
Klaus Iohannis anunță eliminarea baronilor locali din terminologia politică românească. Cum face el asta, când baronii țin în viață guvernele socialiste ale PSD încă cel puțin doi ani? Dar după plecarea PSD de la putere, cum o va face? Liberalii nu au baroni locali? Să-i enumerăm pe cei din libertate sau doar pe cei din pușcărie? Crede Klaus Iohannis că lor nu le place puterea, că partenerii PDL n-au baroni locali și că ei se vor da la o parte pentru ca neamțul să pornească revoluția șpaisului? Oare sloganul „Lege, nu hoție” îi sperie de moarte numai pe pesediști sau la un moment dat îi va deranja și pe cei din spatele președintelui Klaus Iohannis, deghizați acum în gospodari în șpaisul primarului de Sibiu?
Klaus Iohannis este, cu toate acestea, candidatul de dreapta cu cele mai mari șanse de a-l învinge pe Victor Ponta. Cu o singură condiție: cetățeanul cu gândire de dreapta să abandoneze această indiferență suicidală față de viața politică și să se ducă la vot. Numai că mobilizarea la urne cu candidatul care propune „România lucrului bine tăcut”, vorba unui cronicar inspirat, este foarte dificil de făcut. Alegătorii de dreapta vor vota Iohannis pentru că Seniorul Coposu a murit, pentru că votul pro-Macovei nu e unul util, iar Traian Băsescu nu mai are voie să candideze în haine bărbătești. Dar foarte bine s-ar putea ca omul cu înclinații de dreapta să nu voteze pe nimeni și, în loc de șpais, să-i lase pe români cu cămara plină de șobolani.
Comentarii prin facebook