Așadar „noii liberali” din Timiș și-au fixat conducerea pentru următorii doi ani. Foștii PDL-iști și-au tăiat partea leului, iar în noul Comitet Executiv se vor regăsi 19 dintre ei, în timp ce vechii liberali „contribuie” cu 15 oameni. Mai mult, secretarul general va fi dat de fostul PDL, la care se adaugă chiar și purtătorul de cuvânt. Ceea ce nu-i puțin lucru. Nu mai spun că, într-o primă discuție la nivel central, se împărțeau și primele funcții din filiale, în președinte plin și președinte executiv, însă în urma protestelor venite din teritoriu s-a mers pe soluția co-președinți. Ei bine, dacă se mergea pe proiectul inițial, Nicolae Robu pierdea și funcția de președinte, în dauna lui Dan Popa.
E clar că, oricâtă pace și armonie vor încerca să etaleze liderii noului PNL Timiș, acestea vor fi doar de suprafață. Chiar dacă activează într-un singur partid, multă vreme de acum încolo se va vorbi tot în termeni de liberali și PDL-iști. Într-un fel, e și normal, fiind extrem de greu să armonizezi două tabere care nu mai departe decât anul trecut erau în război. La o privire fugară pe lista celor 34 de oameni din comitet, se poate vedea imediat că PDL-iștii au mers mai mult pe oameni din teritoriu, având și avantajul de-a avea primari în șase orașe din județ. Liberalii în schimb au avut într-un singur oraș (Recaș), și acela plecat la PSD, apoi la… pușcărie.
Astfel că, în fața puternicei cohorte din teritoriu a PDL, liberalii contrapun doar doi primari: unul din Dudeștii Noi, altul din… Știuca. De ce mă opresc la aceste detalii aparent nesemnificative? Simplu, miza următoare din filială va fi conducerea ce urmează a fi aleasă peste doi ani. Aici includ și viitorul președinte al PNL Timiș. Ca să nu mai spun că același comitet va avea un rol important în desemnarea candidaților la alegerile locale și parlamentare de anul viitor. Plus că, dacă PNL va ajunge mai repede la putere, tot aici vor fi desemnaați șefii de instituții deconcentrate. Or, deja observăm un avantaj net pentru foștii PDL-iști.
Prin urmare, dacă își va dori cu adevărat, PDL-istul Dan Popa va ajunge șeful PNL Timiș, în pofida faptului că Robu este și, foarte probabil, va fi și peste doi ani primar al Timișoarei. Interesant, Popa este beneficiarul unor conjuncturi care i-au fost extrem de favorabile în ultimul timp. Și asta după o mai lungă perioadă de timp în care a stat în umbră. A beneficiat în primul rând de retragerea impusă a lui Constantin Ostaficiuc, apoi de problemele cu iz penal al celui care a fost numărul II în organizație, Alin Popoviciu. Pe de altă parte, Popa nu vine chiar de nicăieri. Mult timp a fost un fel de eminență cenușie a organizației, sau cel puțin așa i se construise faima. În unele cercuri ale PDL Timiș era poreclit Keyser Soze, după enigmaticul personaj din celebra peliculă „Suspecți de serviciu”. Iată însă că, după mulți ani de stat în umbră, Popa este pe punctul de-a deveni liderul celei mai importante organizații politice din Timiș.
În fine, de ce s-a ajuns aici? Din cauza rezultatelor de la alegerile europarlamentare, care au dictat ponderea în conducerea noului PNL. Alegeri pierdute cu brio de PNL, în condițiile în care avea primar în Timișoara și, mai mult, avea avantajul față de alte partide ca pe lista de europarlamentari să se regăsească un om din filială: Cristian Bușoi. Numai că acele alegeri au fost tratate cu o incredibilă superficialitate de PNL. De unde un adevărat dezastru, în Timișoara PNL obținând cele mai slabe rezultate din istorie (13,27%), mai mici chiar decât la alegerile din 1990.
Ca să nu mai spun că, de exemplu, independentul Mircea Diaconu a obținut atunci în Timișoara 12,56%, adică aproape cât ditamai PNL. În stilu-i aproape caracteristic, Robu minimaliza la acea vreme dezastrul, adunând tot felul de procente, inclusiv pe ale lui Diaconu, ca să demonstreze că „Dreapta” și PNL au câștigat de fapt alegerile. (Chestia cu Diaconu e chiar bizară, acesta fiind votat în general de „anteniștii3” care nu se regăseau în PSD și în nici un caz de simpatizanți ai „Dreptei”.) Și iată că, într-un târziu, blestemul acelor alegeri, tratate cu maximă neseriozitate, se întoarce împotriva lui Robu. Așa se întâmplă însă întotdeauna când un „lucru (nu este) bine făcut” la timpul lui!
P.S. Și da, în condițiile unui război de uzură între foștii liberali și foștii PDL-iști, probabil că primii aveau nevoie în tabăra lor de un om cu experiența lui Ovidiu Drăgănescu.
Comentarii prin facebook