Nu m-am înregistrat pe Facebook, dar mai intru pe contul public al primarului Nicolae Robu. Înțeleg că acest canal este cea mai facilă cale spre o știre de presă, fie că privim această relație dinspre edilul liberal, fie că ne poziționăm ca ziariști. Deschizi browserul, bagi „Nicolae Robu Facebook” pe Google și gata, efortul îți este încununat de succes. E fericit și primarul, și jurnalistul care s-a mai făcut cu o știre. Într-un fel, asistăm la un parteneriat cald și prietenos între manipulator și manipulat, chiar dacă aceste cuvinte sunt prea grele pentru intențiile liberalului. Sincer, nu cred că asta vrea Nicolae Robu. Că asta îi iese, foarte bine, promovarea imaginii sale merge canalizată în direcția dorită de dumnealui, dar nu cred că tot marketingul ăsta e rodul unei strategii gândite de primar și o echipă de consilieri americani și experți în public relations. Pur și simplu așa îi vine omului. Când are chef să se laude, se laudă, iar mass-media ia acest moft ca un eveniment de presă. Simplu.
Un exemplu. NOUA CLADIRE A SPITALULUI DE COPII SE INALTA FRUMOS! Pam-pam! După care peste 500 de prieteni apreciază asta sau „le place asta”. E dezarmant. Nu știi ce reacție să ai la o treabă ca asta, dar afirm, totuși, că AM BĂUT UN PAHAR CU APĂ. Nu pot să i-o spun laolaltă cu ceilalți amici, căci nu am onoarea să mă bucur de calitatea de prieten virtual al edilului Nicolae Robu. Prin urmare, nu pot să mă bag în seamă, arătând cât de tare „îmi place asta”. Și dacă aș fi putut, tot n-aș fi făcut-o, din simplul motiv că nu-mi plac spitalele. Sunt foarte utile, dar îmi provoacă o stare taman opusă plăcerii. Bun, o construcție se înalță frumos. Și ce e cu asta? E ca și cum ai inaugura-o înainte de termen. Peste juma’ de an, înainte de alegeri, mai bagă o poză cu mențiunea că noul spital se înalță și mai frumos, splendid chiar, iar la final, cu ocazia inaugurării, nu mai ai nicio emoție legată de această măiastră lucrare a marelui meșter-Manole Sorin Grindeanu, finanțată de Guvernul Ponta cu vreo cinci milioane de lei, dacă nu mă înșel.
Pe bune acum, am senzația că structura de rezistență a spitalului, pe care-o văd aproape zilnic trecând prin centru, nu-mi spunea mare lucru, însă de când a scris Nicolae Robu pe Facebook că „se înalță frumos”, cu alți ochi mă uit la ea. E ca aproape gata. Dar aș vrea să primesc astfel de injecții de adrenalină și de prin alte locuri ale orașului. Uite, de exemplu, m-aș bucura ca pe Facebook-ul primarului să apară poza sălii de sport a Politehnicii, care înțeleg că nu se mai înalță deloc. Nici frumos, nici urât. Poate că sentimentul de neputință al autorităților în acest caz, chiar supărarea mea de contribuabil, pot fi șterse printr-o doză de optimism venită pe Facebook. Dar nu, primarul nu ne dă cu optimismul decât acolo unde îl avantajează. Nu vezi o poză cu pasajele Jiul sau Popa Șapcă pe rețeaua preferată de socializare. Dar, da, poți vedea Michelangelo. Și asta numai după ce a fost sigur că nu se inundă la prima ploaie.
Comentarii prin facebook