17 Decembrie este, în fiecare an, de 26 de ani încoace, zi de doliu pentru Timișoara. În 1989, pe străzile orașului cădeau secerate vieți nevinovate și se deschidea drumul către libertate. La Cimitirul Eroilor s-au depus, din nou, coroane de flori, iar mitropolitul Banatului a ținut slujba de pomenire.
E o atmosferă tristă, de fiecare 17 decembrie, din 1990, la Timișoara. E aducere aminte și multă recunoștință pentru cei care, în însorita și însângerata duminică de 17 decembrie 1989, au murit pentru libertate. Și parcă niciunde nu se simte mai aprig tristețea decât în privirile mamelor rămase fără copii, ale soțiilor rămase fără soți și ale copiilor care n-au apucat niciodată să-și cunoască prea bine părinții. Cu toții se întâlnesc, an de an, în fața flăcării care arde fără oprite în Cimitirul Eroilor. De pe lumânări albe privesc spre lume fotografiile martirilor Timișoarei, oameni tineri, frumoși, care n-au vrut decât să fie liberi. „De la Biserica Martirilor şi până în ceasul acesta n-a încetat în bisericile noastre să se înalţe către Dumnezeu rugăciuni pentru cei ce sunt şi nu mai ştim unde sunt. Îi căutăm aici, sub această ţărână, dar îi căutăm şi în inimile noastre. Veţi rămâne legaţi pentru totdeauna de locul acesta şi să le lăsaţi ca zestre, ca tezaur sfânt al familiei dumneavoastră, să le spuneţi nepoţilor şi strănepoţilor că sunteţi urmaşi de martiri, că sunteţi sânge din sângele martirilor. Sădiţi în inimile lor aceste cuvinte, ca acest loc să nu fie niciodată pustiu şi mereu să ardă o flacără a recunoştinţei. Dumnezeu să-i odihnească în pace şi să ne ierte şi pe noi, cei care poate n-am făcut totul pentru ce au gândit ei atunci când au ieşit în stradă să îmbrăţişeze moartea”, a spus mitropolitul Banatului, ÎPSS Ioan, cel care a ținut, în acest an, slujba de pomenire.
Comentarii prin facebook