Pot înțelege că o luptă electorală se dă și cu mijloace murdare. Nu e etic, dar strategiile de război nu întotdeauna sunt de o moralitate ireproșabilă. Prin urmare, mă pun în pielea făcătorilor de campanie ai PSD și mi-aș imagina că nu e ușor să faci praf un om cu prea puține păcate, comparativ cu o clasă politică atât de vicioasă. Cu ce să-l prinzi pe Cioloș? Că a fost comisar european ar fi un plus, socotind că pe la Bruxelles meritocrația funcționează, totuși, mai bine ca în România. Atunci ce să le spui românilor despre Cioloș? Homosexual nu e, hoț nu e, priceput ziceam că e prin experiența europeană. Atunci a apărut o fisură: infidelitatea față de țărișoară, de patrie, de neam și alte teme naționaliste, perfecte pentru tipul de electorat, cel semialfabetizat, căruia PSD și compania se adresează cu astfel de mesaje. Chestiunea cu nevasta franceză a trecut mai puțin observată, dar apartenența la oculta mondială, la reteaua de ONG-uri a miliardarului american Soros, nu putea fi ratată de propagandă.
Fără să am pretenția că am decantat de-a lungul anilor informația corectă de minciună, știu că despre Soros se vorbește că este omul care s-a îmbogățit când alții sărăceau, că ar fi creierul campaniei de acceptare a migranților musulmani în Europa, că a pierdut alegerile în SUA prin persoana lui Hillary Clinton, că finanțează instruirea jurnaliștilor și a multor exponenți din societatea civilă românească, printre altele, ceea ce nu trebuie să fie perceput deloc ca un lucru rău. Asta în foarte mare despre Soros, un adevărat băiat deștept al civilizației euroatlantice, dar m-aș întoarce mai degrabă la ai noștri. Cine consumă aceste informații despre cum Cioloș este nefrecventabil pe motiv de Soros? Acest gen de propagandă nu prinde prea bine în universități și în zona tineretului, decât dacă acest tineret a fost format mai departe de școală și cu patriotismul ca principală valoare educațională. Nu, aceste informații merg ca unse în acea parte a alegătorilor PSD care credea până mai ieri că ungurii n-au altă preocupare decât să ne sugă sângele, iar rușii sunt oricând de preferat americanilor veșnic animați de interese potrivnice poporului român.
Vă mai amintiți reportajele TV ale lui Mircea Dinescu în zona Cetate (Oltenia)? Sau alte caterinci media prin Dâmbovița, în care niște babe amărâte ori soții lor îmbibați în alcool habar n-avea ce să răspundă când erau întrebați ce este UE, ce este NATO? Ce să faci, nu e de râs, dar acești oameni cu closetul în curte nu știau dacă Bruxelles este o localitate din Călărași sau Teleorman, dar vor fi foarte siguri de pericolele despre care au fost avertizați la Antena 3 sau România TV. Vă imaginați că acești oameni amărâți știu cine este Soros, ca să se teamă de el? Dacă el este un pericol pentru România sau ce păcate ar avea el raportat la societatea românească ori mondială. De unde să știe? Ei nu știu decât ce li se bagă în ureche de către propagandă, precum o gâscă îndopată cu mălai, în speranța că face 15 kilograme până de alegeri.
Acești oameni sunt cei mai speriați de Soros, fără să-l cunoască, și tremură de frica rămânerii la guvernare a lui Dacian Cioloș. Ei vor fi duși la vot. Noi ne mai gândim dacă avem chef. Mai putem considera asta o banală lipsă de etică pusă pe seama strategiilor de campanie? Cu astfel de propagandă, cu o astfel de presă, un astfel de electorat și clasă politică, un stat parșiv ca Rusia te ocupă în câteva luni. Prin alegeri libere. Sper că nu mâine.
Comentarii prin facebook