Mesajul Excelenței Sale Martin Roos, Episcop diecezan romano-catolic de Timișoara, cu ocazia Sfântului Crăciun 2016
Iubiți frați și surori în Cristos,
Nașterea Domnului, Crăciunul, este o sărbătoare a credinței. Noi oamenii vorbim adesea mult, folosim cuvinte multe. Cu cât mai multe cuvinte folosim, cu atât mai neconvingători devenim. Dumnezeu este cel care rostește însă un singur cuvânt, iar acest Cuvânt se întrupează și devine om la Betleem, născut dintr-o femeie și supus Legii (Gal 4,4). Prin acest Cuvânt, Dumnezeu ne vorbește – o spune Cristos însuși, discipolilor săi: „Cine mă vede pe mine, îl vede pe Tatăl” (Io 14,9). Dumnezeu se revelează omenirii prin Isus Cristos, într-un mod uman, ușor de înțeles. Dumnezeu se face Om, devine un copil. Dumnezeu este mereu bun la capitolul surprize. Și tocmai de aceea, El alege o cale care nu este calea noastră. Dumnezeu gândește diferit, el nutrește gânduri de pace, de împăcare și de îndurare. De curând am încheiat Anul Milostivirii. Dar milostivirea este acel lucru care este cerut de la noi și pe care Dumnezeu îl așteaptă de la fiecare, deoarece El însuși ne-a acceptat pe toți, după cum o spune și sf. Apostol Paul: „să ne acceptăm și noi unul pe altul!” (Rom 15,7). Și tocmai de aceea suntem și noi, cu toții, frați și surori în Cristos. Avem cu toții un Tată comun, unic, care ni se arată în Cristos Isus. Și, la fel ca Isus, care în vremurile sale le-a arătat contemporanilor îndurare, bunătate, blândețe și generozitate, Dumnezeu așteaptă și de la noi (cf. Mt 25,40) să fim asemenea Fiului său, mai ales în aceste zile ale sărbătorii Nașterii Domnului.
Dumnezeu se face om, devine unul dintre noi, întru totul asemenea nouă, afară de păcat (cf. Evr 2,17). De aceea suntem cu toții chemați să sărbătorim împreună aceste zile. Fiecare dintre noi caută, în acest timp special, liniște și siguranță, căldură sufletească la prieteni sau la propria sa familie. Și tocmai și din acest motiv Timpul Crăciunului este și un timp al împăcării, deoarece Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine, dar și între noi, prin Isus Cristos. Suntem chemați, de aceea, să călcăm pe urmele lui Cristos, care și-a găsit un adăpost doar în ieslea staulului din Bethleem, deoarece ai săi nu au vrut să-l primească (cf. Io 1,11). Dumnezeu se coborară, în acest caz, într-o profundă umilință, arătând omenirii disponibilitatea și deschiderea sa față de noi. Isus Cristos, care era și este Dumnezeu, nu a ținut cu tot dinadinsul să fie ca Dumnezeu, ci s-a întrupat și a devenit om (Fil 2,7), asemenea mie, asemenea ție.
Tocmai de aceea suntem și noi invitați, prin Isus Cristos, să ne apropiem de Dumnezeu și să îi răspundem la chemarea Sa, în Isus Cristos. Dumnezeu se revelează omenirii, însă el și așteaptă răspunsul nostru, fie el în cuvânt, ori faptă. La fel, suntem chemați, în ființa noastră de creștini, să fim cu aproapele nostru, cu oamenii din jur, așa cum este însuși Dumnezeu cu fiecare dintre noi: să îi primim între noi, să fim deschiși cu ei, milostivi, buni, blânzi și răbdători. Mai cu seamă pentru că Dumnezeu este nespus de răbdător cu noi, cu toții. În lumina acestor fapte, ne urăm unii altora, în aceste zile, har și binecuvântare. În aceste două cuvinte este cuprins tot ceea ce înțelegem noi prin mântuire, împlinire, bucurie și iubire. De aceea, vă urez și eu, la rândul meu, tuturora, sărbători de Crăciun pline de har și binecuvântare. Să sărbătorim cu toții împreună Nașterea Domnului, pentru că Dumnezeu s-a îndurat de noi oamenii și ne-a înfiat prin întruparea Fiului Său.
În aceste zile îmi amintesc adesea un vechi și frumos cântec de Crăciun. În vremea copilăriei noastre l-am cântat, la rândul nostru, cu însuflețire:
Copii dragi în pripă, cu toții veniți,
La Bethleem veseli spre iesle grăbiți,
Căci dulce e vestea cerescului cânt,
Isus se coboară la noi pe pământ!
Această bucurie v-o doresc tuturora, din toată inima!
Timișoara, în ajunul Nașterii Domnului,
+ Martin,
episcop de Timișoara
Comentarii prin facebook