Nicolae Robu a ratat ocazia de-a pleca cu fruntea sus de la şefia PNL Timiş. Aceleaşi orgolii imense, aceeaşi decuplare de la realitatea înconjurătoare l-au făcut să părăsească organizaţia pe care a condus-o şase ani azvârlit precum o măsea stricată. Fiindcă joi seara a fost o demitere, nu o demisie într-o şedinţă transformată într-un teatru de război. S-au aruncat vorbe foarte urâte de-o parte şi alta a combatanţilor, vorbe peste care va fi greu de trecut în viitor. Or, acest scandal putea fi evitat dacă Robu îşi depunea – aşa cum era normal – demisia de onoare în urma rezultatelor slabe de la ultimele (şi penultimele) alegeri. Neapărat mai trebuia să spună că rămâne alături de partid, măcar în calitate de primar al reşedinţei de judeţ. Şi foarte posbil primea aplauze, nu apostrofări. În schimb, e drept şi la nervi, a spus adio nu doar funcţiei de preşedinte, dar şi partidului care poate i-a dat mai mult decât a oferit el. Ulterior şedinţei, printr-un comunicat de presă, Robu a afirmat că a provocat întregul circ pentru a vedea care-i sunt prietenii. Un alt gest infantil. L-a ajutat cu ceva să-şi vadă propria creaţie politică, Marian Vasile, cum şterge pe jos cu el? Fiindcă, fapt de neimaginat în urmă cu câteva luni, Robu la pachet cu Alin Popoviciu au fost demolaţi de un Vasile extrem de verbal.
Aşadar, în loc să demisioneze, Robu s-a războit cu mai toată filiala, refuzând încă o dată să-şi assume eşecul. De fapt, mai toată lumea ştia încă dinainte de alegeri că, în cazul unui eşec, el nu-şi va asuma nimic, iar dacă, printr-o minune, PNL Timiş ar fi câştigat, ar fi fost numai meritul lui. Şi joi seara a ţinut-o langa cu faptul că 76% dintre timişoreni îl iubesc şi au o mare încredere în el. Acelaşi sondaj însă dădea şi PNL-ului pe Timişoara scorul de 45%, în final fiind însă 26%. Chiar pornind de la premiza că Robu are dreptate, şi nu 76% dintre timişoreni îi apreciază activitatea de edil, ci 176%, avea totuşi o problemă. Şi anume că n-a putut transfera această simpatie pe partid. Şi aici, incontestabil, vina o poartă politicianul Nicolae Robu. De aici, demisia/demiterea lui era inevitabilă.
M
arile probleme pentru PNL Timiş însă abia acum urmează. În urma lui Robu a rămas o filială fărâmiţată în nenumărate aripi şi aripioare. Toate acestea s-au reunit doar ocazional pentru mazilirea deja fostului preşedinte. Trebuie spus că aceste facţiuni nu sunt cauzate doar de Robu, ele fiind o constantă în PNL Timiş. Ba, la un moment dat, Robu reuşise într-o oarecare măsură să-i adune pe cât mai mulţi să tragă la aceeaşi căruţă. În timp însă, venind şi eşecurile, înconjurându-se şi de personaje obscure, nemulţumirile au crescut.
Acum trebuie găsit un urmaş al lui Robu, o sarcină infinit mai grea decât cea a demiterii primarului. Unul care să unească taberele, nu să continue dezbinarea. Un om cu prestanţă, cu forţă, cu personalitate. Un om care să nu fie paraşutat acolo de PSD. Un om care să construiască aproape de la zero o organizaţie lăsată în paragină. Fiindcă vin vremuri grele pentru PNL, iar spectrul fantomei PNŢCD îi bântuie tot mai mult pe liberali. Or, în acest moment e greu, dacă nu imposibil, să decelezi în filială un astfel de om. „Lumina” nu poate veni nici de la Sânnicolau Mare, nici din studioul lui Gâdea de la Antena3, nici de la un fost prefect şi nici măcar de la UVT. Mă refer aici la preşedintele viitor, fiindcă pentru asigurarea interimatului până la alegerile interne pot exista soluţii. Ca de exemplu, Viorel Coifan, care – departe de-a fi perfect – este totuşi cel mai longeviv preşedinte al PNL Timiş.
P.S. În valul de demisii de joi seara (Nicolae Robu, Dan Popa, Dan Diaconu, Robert Kristof) a fost uitat un personaj extrem de nociv de la care a pornit întregul eşec liberal din 2016. E vorba de secretarul general Alin Popoviciu, care s-a fofilat în timpul bătăliei şi a rămas în funcţie. Depinde până când.
Comentarii prin facebook