Am primit ușoare și amicale reproșuri pentru eroarea de a-l compara pe Sorin Grindeanu, premierul desemnat, cu Emil Boc, omul care a făcut pentru Cluj cam ce așteaptă astăzi timișorenii să se întâmple pe traseul Guvernul Grindeanu – Primăria Robu. Am scris așa pentru a ne da seama cu toții că nu e același lucru. Boc și-a lăsat un primar de-al lui la Cluj pe durata prim-ministeriatului, iar Grindeanu își lasă președinte de consiliu județean, nu edil șef de mare municipiu. Timișoara e mult mai complicată decât Clujul acelor ani. Cu un primar excesiv de orgolios și ambițios, care pe deasupra n-ar ezita să-și manifeste un complex de superioritate față de de-acum premierul României, alegerile locale din 2020 vor fi o cruntă bătălie. Un punct de cotitură, dacă vreți. Pentru actualul primar, o luptă pentru un ultim mandat, cel al capitalei culturale europene, iar pentru Sorin Grindeanu, primul dintr-un foarte lung șir de mandate de primar al Timișoarei. Atât de multe și lungi cam cât seceta politică a PSD-ului în Timișoara. Asta dacă prezicătorii nu-i vor arăta un viitor mult mai măreț la Capitală.
Da, tot din PSD ni s-a mai reproșat că punem presiune pe Sorin Grindeanu atunci când spunem ce ar trebui să facă. Că să facă centură, stadion, spital, sala polivalentă și altele, cam 15 „pofte” numai din partea primarului Nicolae Robu. Când normal ar fi să-l considerăm pe Sorin Grindeanu premierul tuturor românilor, care să facă numai bine în mod egal pentru toată România. Așa gândim noi cei care am reproșat Bucureștiului dezechilibrele de până acum?! Vrem noi cei care criticam acest sistem de distribuire clientelară a resurselor să facă și Grindeanu la fel?! Da, eu așa vreau! Așa sistem au inventat cei de la PSD, așa sistem să și-l mai țină până ce se termină mandatul de premier al unui timișorean. După aia pot să-l schimbe. Să facă democrație, să facă autonomie fiscală, ce vor ei, dar până nu aduce Sorin Grindeanu banul Timișului înapoi nu vreau să aud de corectitudine politică.
Apoi, recunosc că am greșit când am comparat un om mărunțel ca talie cu un bărbat chipeș ca Sorin Grindeanu, dar asta nu ne ajută momentan cu nimic. Un alt aspect developat din „gafa” de a-l compara pe domnul Sorin cu domnul Emil e că cineva începe să fie deranjat de abrupta asemănare cu un „omul de paie” Boc, „butonieră” la manșeta lui Traian Băsescu. Ceea ce mă duce cu gândul la o altă greșeală făcută la cald, cea de a-l considera pentru multă vreme pe Sorin Grindeanu „proteza” cu care Liviu Dragnea va face orice dorește el, nominalizarea miniștrilor, prioritizarea investițiilor, premierea prietenilor și pedepsirea dușmanilor, tot, dar absolut tot. M-aș bucura să fi greșit din nou, iar Sorin Grindeanu să nu-și țină promisiunea de a nu-și coagula un pol de putere în guvern. Și când va prinde prilejul, să curețe partidul ăsta putred, aducându-l la o imagine măcar pe măsura percepției lăsate de dumnealui la nominalizare, atât printre colegii de partid, cât și printre adversarii politici.
Dar pentru asta trebuie să fie uns cu toate alifiile unui politician veritabil, așa cum este perceput un politician veritabil în România. Trebuie să știe să „păcălească” fără să clipească. Asta-l va ajuta și în relația cu Dragnea. Începutul e bun. Ne-a dovedit-o Sorin Grindeanu când a spus, fără să-i ceară cineva să apese cu atâta pasiune, pe povestea cu „surpriza” ce-a avut-o când a fost nominalizat premier. „Am aflat cu uimire, eram în ședința CEx alături de colegii mei”, a declarat premierul desemnat pentru presa timișeană. Cât pe ce să-mi dea lacrimile, dacă nu-mi cădeau ochii pe un reportaj publicat de Adevărul cu impresii din satul gorjean de unde se trage paternal viitorul prim ministru al României. „E un băiat finuţ, mai retras. Este un băiat bun, la locul lui. Nu a fost o surpriză că a fost desemnat prim-ministru, pentru că era în cărţi chiar de prima dată. Sper că va face bine pentru România (…). Noroc cu unchiul Vasile Grindeanu din satul Pocruia, de la poalele munților Vâlcan, unde păcăleala alunecă mai greu.
Comentarii prin facebook