Odată cu votarea moțiunii de cenzură, criza politică declanșată de PSD a trecut de punctul culminant. O criză care a devoalat cum nu se poate mai bine fața hidoasă a acestui partid. Fiindcă în războiul fratricid din partid nu s-a pus niciodată problema românilor, a nevoilor lor. Chiar și în discursurile de azi, s-a vorbit doar despre putere, despre funcții, avantaje etc. De exemplu, grija lui Sorin Grindeanu era că PSD pierde puterea fiindcă mingea ajunge la Klaus Iohannis. Sic!
În fapt, a fost o luptă pentru putere și resurse economice între două clanuri cu apucături mafiote. Nu avem o față luminoasă a Forței și una întunecată, cum au încercat partizanii premierului să prezinte situația. Eventual, două fețe ale Întunericului. Nu mai discut aici de faptul că în lumea civilizată, dar chiar nici în Africa, nu se ajunge ca un partid să facă moțiune de cenzură împotriva propriului guvern. Un partid care cu șase luni în urmă câștigase alegerile la un scor impresionant. Și un guvern despre care partidul ne spunea până acum o lună că funcționează mai mult decât impecabil. Deși era clar că am avut un guvern cel mult mediocru. Iar acum, ajuns fără sprijin parlamentar, a ajuns pe mâna a doi oameni care încercau să-l confiște pe persoană fizică. Sau pe CF propriu, ca să-l citez pe premierul demis, transformând Palatul Victoria într-un câmp al războiului intern.
Multă lume și-a ales o tabără în acesată luptă stupidă. Dar cum poți să fii alături de țățismul în stare pură, personificat de Olguța Vasilescu și Gabriela Firea, și imbecilitatea plenară a lui Codrin Ștefănescu? Și vorbesc aici de ditamai comunicatorii clanului Dragnea. De partea cealaltă, doar trei cuvinte și cred că am lămurit totul: Victor Viorel Ponta. În țările civilizate, astfel de specimene sunt ținute prin grădinile zoologice. La noi, ele ajung să conducă țara. Bineînțeles, prin votul românilor. De aceea, pare paradoxal, dar acest război al iresponsabililor are și o față bună. Poate a fost nevoie de el ca românii să realizeze cine e PSD cu adevărat. Or, dacă nici acum n-au înțeles, nu știu ce șanse mai avem ca neam.
Dacă la PSD am asistat la acest circ monstruos, în schimb, am văzut în zilele trecute un președinte cum România n-a avut niciodată. Responsabil, în limitele constituționale, călcând apăsat și inspirând încredere. Am văzut un președinte normal la întâlniri cu lideri mondiali. Nu hăhăind și râgâind ca ultimul președinte, nu izolat de țările civilizate ca Ion Iliescu sau cu o emfază puțin ridicolă ca acela doborât de sistem. Acest război din PSD a avut și darul ca de pe acum să știm și cine va fi viitorul președinte al României. Fiindcă Iohannis e prea mare, e chiar imens pe lângă pigmeii PSD-iști. Un lucru pe care și cel mai bătut în cap votant al PSD ar trebui să-l fi observat.
Comentarii prin facebook