Normal ar fi fost să ne luăm după vorba aia care zice că „ce naște din Iliescu tot antimonarhist rămâne”, dar uite că viața mai face și mișto de noi. Am ajuns o mână de monarhiști înfocați să fim dați la o parte în inima familiei regale de monarhiștii de rit nou, ăștia emoționați acum, că Majestatea Sa nu mai este. Ba mai mult, hai să ni-i imaginăm pe Codrin Ștefănescu și Eugen Nicolicea făcând propagandă într-un referendum pentru revenirea la monarhie, prin mai-iunie, scoțând morții la vot pentru Custodele Coroanei, iar un liberal ca Neagu Djuvara să-și pună întrebări dacă e bine sau nu e bine. E bine să aducem A.S.R Margareta de România și pe Al României Radu Duda de Iași pe tron sau democrația ar avea de câștigat cu președintele Iohannis. Da, căci am ajuns și la punctul nodal al acestei manevre politice. Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu ar vrea-o și pe Olguța Vasilescu pe tronul României, numai să nu mai aibă cine să se opună de la Cotroceni adevăratei restaurații a hoților și corupților.
Și-atunci, în mod logic, se pune întrebarea: pentru ce să compromitem ideea de monarhie înhămând un os domnesc la căruța PSD? De dragul discuției, căci nu se va ajunge până aici nici măcar pentru salvarea lui Dragnea de președintele neamț. Calculând pe termen scurt, aș refuza mai degrabă un vot pro-monarhie, după ce în anii ’90 aș fi votat cu două mâini pentru revenirea Regelui Mihai. Dar haideți să nu gândim ca Liviu de Teleorman, pe termen scurt. Pe termen lung, ar putea să iasă bine cu monarhia, cum la fel de adevărat este că ar putea să iasă prost cu președinția. Ne-am obișnuit să gândim în niște ecuații de dezastru iminent, însă ne lenevim să ne imaginăm cum ar fi dacă Iohannis nu ar mai câștiga un mandat în 2019, iar la Cotroceni ar veni, să zicem, personajul Tăriceanu. Dacă Ponta câștiga alegerile din 2014, credeți că PSD își mai dorea astăzi monarhie? Să fim serioși!
Ar fi preferat șmenarii ca în legile justiției să fie scoasă prevederea cu președintele care numește și renunță la un procuror-șef, asta pentru că șef al statului este cine este. Dar dacă vine unul toxic ca ei? Exemplul cu monitorul oficial trecut la guvern spune totul. Șmecheria a fost făcută pentru a servi în lupta USL cu Băsescu. Mai apoi, liberalii și-au dat seama ce au făcut, n-au mai agreat ideea și au amendat legea. Nimeni n-a băgat în seamă acel amendament până ce PSD n-a ajuns să se bucure de această modificare. Rezultatul? Trecerea monitorul înapoi la Parlament, să poată jongla Dragnea și Tăriceanu cu activarea legilor antijustiție, în caz că premierul Tudose defectează și va acționa prorogarea prin ordonanță de urgență. În politica românească, toate calculele sunt mici, meschine și cu valabilitate scurtă. Să privim ceva mai departe.
Nu știm ce va fi peste un deceniu. Deși nu mai este în linia succesorală, Nicolae ar putea reveni la un moment dat printr-o decizie a mamei sale, urmașa Margaretei la tronul României. În jurul tânărului principe s-au țesut tot felul de mistere, iar poporului român îi place linia bărbătească tradițională, unica variantă aplicabilă în actuala Casa Regală. Încercând să mă conving să votez pentru monarhie într-un iluzoriu referendum, mi-am zis că, totuși, Casa Regală a Margaretei nu va servi cu maximă libidinoșenie „Familia Penală” a lui Dragnea și Tăriceanu. Și că la un moment dat se va pune frână unei umilințe începute încă de pe vremea Regelui Mihai. Totodată, nu-mi pot imagina ca o Casă Regală, așa pusă de pesediști cum ar fi cea a Margaretei, cu relațiile de rudenie față de multe familii încoronate din Europa, să susțină necondiționat o autocrație de tip Dragnea. Pe de altă parte, cum spuneam, președintele României poate fi, din 2019, un dobitoc. Ce facem? Cu riscurile amintite, nu cred că aș refuza monarhia. Să ne gândim bine la acest subiect. Ar putea marca, totuși, anul ce dă să-nceapă.
Comentarii prin facebook