Antonio Bădescu înfiinţa în urmă cu cinci ani Juventus Timişoara, echipă de fotbal juvenil. Chiar dacă a jucat fotbal doar în curtea şcolii şi nu a făcut parte din conducerea vreunui club, Bădescu s-a aruncat în apele tulburi ale fotbalului juvenil. Mulţi au considerat, la vremea respectivă, că e nebunie curată înfiinţarea unui club de fotbal de cineva care venea din afara sistemului. Cinci ani mai târziu, clubul timişorean are în jur de 200 de copii şi 30 de fete. Mai mult, Antonio Bădescu este licenţiat UEFA, după ce a absolvit un curs organizat de forul tutelar al fotbalului european în colaborare cu Swiss Graduate School in Public Administration din cadrul Universităţii Lausanne.
Te-ai decis să intri în fotbal în urmă cu câţiva ani, deşi nu ai practicat fotbalul de performanţă şi nici nu ai activat în vreun club la nivel administrativ. Ce te-a determinat să te implici oficial în fotbalul juvenil?
Clubul Juventus Timişoara s-a înfiinţat în vara lui 2013, anul ăsta sărbătorim cinci ani. A fost o nebunie a mea, în ideea în care fiul meu juca la juniorii Electricii Timişoara. Clubul a renunţat la grupa de copii născuţi în 2002, aşa că ne-am dus la Auto, pentru un an şi jumătate. Acolo am colaborat foarte bine cu Radivoi Miatov. Problema a fost că el nu prea credea în ideea de a avea mai multe grupe de copii şi juniori. Acum, la şase ani distanţă, s-a schimbat şi optica dânsului în această privinţă. După experienţa Auto Timişoara, una foarte bună, ne-am hotărât să facem un club de la zero. Neavând teren de joc, ne-am dus la Covaci, unde am stat un an şi jumătate. Chiar dacă am beneficiat de condiţii excelente, ne-am lovit de scepticismul unor părinţi, din cauză că antrenamentele nu se făceau în oraş, în ciuda faptului că le ofeream copiilor transport până acolo. A urmat colaborarea cu Colterm, care are o bază ce oferă condiţii senzaţionale pentru orice nivel. Terenul de joc este impecabil, există o sală de forţă foarte bine dotată, sală de mese etc.
Cu câţi copii aţi început?
Am început cu 25 de copii, cei născuţi în 2002, 2005 şi 2006. Acum avem peste 180 de copii, zece grupe de băieţi şi trei de fete. La început, de pregătirea copiilor s-au ocupat Dorel Maşcovescu şi Cristi Moraru, ulterior alăturându-se Nicu Butnăraşu. Acum, la cinci ani diferenţă, avem un grup de antrenori cu care ne mândrim. Este vorba despre Nicu Butnăraşu, Tavi Roşca, Vali Miculescu, Ghiţă Marişescu, Dani Viaşu şi Tiberiu Butura, cu menţiunea că Butnăraşu şi Butura se ocupă şi de echipele de fete. Acum încercăm să colaborăm şi cu un antrenor cu portarii, pentru că am ajuns la un nivel la care avem nevoie să facem antrenamente specifice cu portarii.
Ca şi club nou înfiinţat, aţi ales politica paşilor mărunţi?
Am învăţat din mers tot ceea ce e legat de fotbalul juvenil. Proiectul, în doar câţiva ani, s-a transformat într-o chestie foarte serioasă. Avem mai multe generaţii de copii şi juniori, pentru a asigura continuitatea. Începând cu anul 2002, avem grupe la toate vârstele până la copii născuţi în 2012 şi două grupe de fete.
Recent ai primit o diplomă cu greutate. Despre ce este vorba?
Timp de nouă luni am participat la cursurile organizate de UEFA şi Swiss Graduate School in Public Administration din cadrul Universităţii Lausanne. Este o licenţă de management în fotbal acordată de Universitatea din Lausanne, toate cursurile au fost făcute cu profesori de la Milano, Lausanne sau Glasgow. Cursul a fost interactiv, nu a fost o predare liniară. În zilele de curs se preda o oră, după care se făceau grupuri de lucru de câte patru sau cinci cursanţi. Eram conectat de dimineaţa până seara la aceste cursuri. Cursul l-am început 40 de persoane, dar am reuşit să terminăm cu licenţa în mână doar 25. Este o mare realizare din punct de vedere profesional. Mai mult, pentru a vedea importanţa acestei licenţe, începând cu 2020 orice club din Liga 1 care are nevoie de licenţiere va trebui să aibă un astfel de om. Fac parte din prima generaţie de manageri în fotbal din România. M-am conectat la realităţile fotbalului european, am încercat să cresc profesional, nu numai din punct de vedere al jocului, ci şi administrativ.
Ai o experienţă de cinci ani în fotbalul juvenil. Cât de bine sunt pregătiţi antrenorii din fotbalul juvenil, ţinând cont că ai colaborat cu mai mulţi tehnicieni, unii cu nume la acest nivel?
Îţi voi răspunde tot prin prisma experienţei acumulate la cursul de certificare UEFA. Un profesor m-a întrebat ce aș face prima dată la un club cu bani. Am spus că aş investi în formarea profesională a antrenorilor. Nu stăm rău când vine vorba despre numărul copiilor şi talentul nostru. Nu afirm ceva ce nu se ştie, când spun că juniorii români au potenţial. Problema, de multe ori, este la antrenori, care trebuie să treacă de la cantitate la calitate. Antrenorii trebuie să se adapteze noului. Antrenoratul la acest nivel a evoluat foarte mult în ultimii 20 de ani. Antrenorii români trebuie să fie în pas cu ceea ce se întâmplă în fotbalul dezvoltat.
Sunt unii oameni de fotbal care nu pun accent pe rezultate când vine vorba de juniori…
Nu sunt de acord cu această politică. Copiii trăiesc prin rezultate, acestea fiind un coridor spre performanţă. La început mă bucuram să văd cât mai mulţi copii pe terenul de joc, acum mă gândesc la performanţă.
Juniorii născuţi în 2002 sunt „veteranii” clubului, având deja 16 ani. Ce se întâmplă cu aceştia?
Joacă în campionatul de juniori B pentru Ripensia Timişoara, dar sunt jucătorii noştri. Sunt câţiva jucători cu potenţial. Anul viitor vreau să fac şi o echipă de municipiu la care să pot rula toţi cei 22 de jucători din lot. Dintre aceşti juniori, am avut o ofertă concretă pentru Florinel Popovici de la echipa mare a Ripensiei, el putând să debuteze oricând în eşalonul secund.
Juventus are şi două echipe de fete. Ce te-a determinat să te implici şi în fotbalul feminin?
A fost o surpriză pentru multă lume. Tot ce înseamnă proiecte importante dinspre FIFA şi UEFA se îndreaptă spre fotbalul feminin şi futsal, pentru că fotbalul masculin a ajuns la saturaţie. Am vrut să fac acest pas şi pentru că s-ar putea ca în viitor orice echipă din Liga 1 să fie nevoită să aibă şi o echipă de fete, aşa cum acum este obligaţia grupelor de copii şi juniori. Dar este doar o presupunere de a mea. Avem 30 de fete împărţite în două grupe, cele care evoluează în cel de-al treilea eşalon şi cele care evoluează pentru Under 15. În primii patru ani nu urmărim rezultatele la fete, ci emulaţia. Vrem să se îndrepte spre noi cât mai multe fete care iubesc fotbalul şi ca jucătoare, nu doar din tribune. Dorim să încheiem un parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş pentru a face un campionat de fete inter-şcoli, noi urmând să punem la bătaie absolut tot ceea ce este necesar, de la mingi până la echipamente sportive.
Care este percepţia generală despre fotbalul feminin?
Este greşită. În multe cazuri, dorinţa fetelor este mai mare decât cea a băieţilor. Anul trecut s-a desfăşurat, la Timişoara, Cupa Tymbark, la care au participat 16 echipe de băieţi şi tot atâtea de fete. Meciurile de la fete au fost cele mai înverşunate, dominate de o ambiţie incredibilă. Fetele nu s-au menajat deloc, iar mărturie a stat faptul că a fost necesară intervenţa salvării de patru ori! A fost dăruire şi implicare cum rar vezi.
Din câte ştiu, nu există nicio comisie specială pentru fete în cadrul AJF Timiş, chiar dacă fotbalul feminin s-a dezvoltat mult în judeţ…
Nu e nicio comisie. Paradoxul e că niciunul dintre cei patru candidaţi pentru şefia AJF nu a avut prevăzut în program nimic despre dezvoltarea fotbalului feminin. Nu există o deschidere pentru fotbalul feminin. La nivelul FRF a existat un proiect intitulat „Fotbal şi feminitate”, dar implicarea a rămas doar la nivelul federaţiei. Sper ca noua conducere AJF Timiş să se aplece şi spre fete.
Aţi legat prietenii cu echipe din ţări cu fotbal apreciat. Cu care colaboraţi cel mai bine?
Relaţiile de prietenie şi de colaborare au fost posibile datorită proiectului International Vest Liga, unde au participat echipe cunoscute din Serbia sau Croaţia. Aşa am ajuns să dezvoltăm relaţii excelente cu cei de la Vojvodina, NK Osjiek sau Banja Luka. Am atras echipe bune pentru un turneu calitativ. Nu facem turnee pentru a câştiga bani, ci pentru a dezvolta fenomenul şi, implicit, pentru a creşte şi noi ca şi club. Trei jucători de la noi, toţi născuţi în 2007, Erik Adam, Raul Ailenei şi Andrei Ursu vor avea posibilitatea să se pregătească alături de cei de la NK Osijek, într-un inedit schimb de experienţă. În ultimii doi ani am fost invitaţi la turnee de FC Barcelona şi am jucat cu echipele celebrei Academii La Masia, nu cum spun unii, că am fi jucat cu echipe din cartiere din Barcelona. Am stat în academia de acolo.
Care a fost cea mai mare dezamăgire trăită de tine în cei cinci ani petrecuţi în fotbalul juvenil?
Când doi antrenori, la un moment dat, au plecat de la club cu tot cu copii. Nu e normal ca antrenorii să plece cu copiii. E foarte greu să găseşti antrenori statornici. Acum nu mă plâng, în prezent am un colectiv de antrenori excelenţi, ataşaţi de club.
Care este aria de selecţie pentru Juventus?
În ultima vreme am dezvoltat-o pe localităţile Şag, Jebel, Peciu, Parţa, toate în vecinătatea arenei Colterm. Jucătorii cu cele mai bune calităţi vin şi de acolo.
Eşti unul dintre cei 14 oameni de fotbal din judeţul Timiş care are drept de vot pentru stabilirea viitorului preşedinte FRF. Pe mâna cui mergi?
Eu sunt direct şi nu mă ascund, voi vota cu Răzvan Burleanu. Ce argumente am? Proiectele cu care a venit au creeat competiţii gen Interliga pentru copii şi juniori, fotbal feminin, au crescut selecţionatele U21, U19. Poate eu văd lucrurile altfel, acesta fiind şi motivul pentru care cred că directorii de spitale ar trebui să fie manageri, doctorii ar trebui să opereze. Ca fost mare fotbalist, nu e obligatoriu să fii şi un bun manager.
Îţi pare rău că te-ai implicat în fotbalul juvenil?
Nici vorbă! Am făcut sacrificii, dar bucuria copiilor anulează orice efort depus.
Comentarii prin facebook