Asaltul penalilor asupra justiției nu putea fi declanșat la începuturi fără o argumentație pretins logică. Scena luptei s-a ocupat astfel cu un grup infracțional organizat ce se considera victimă în relația cu instituțiile de urmărire penală ale statului, iar în colțul opus apărea binomul SRI-DNA, adică aceia care duceau dosarele în fața judecătorilor pentru analiză și pronunțare. Pentru ca planșa asta să fie și mai absurdă, „binomului” i se puneau în cârcă până și condamnările, uitându-se intenționat că nu procurorul și ofițerul SRI dau sentința, ci un judecător despre care aceștia habar nu aveau la momentul începerii urmăririi penale. Dacă îi înghesuiai cu întrebări, cei de la PSD-ALDE, corul lor de analiști, spuneau că judecătorul dădea acea sentință ori cu rea credință, fiind la mijlocul unui adevărat act de corupție, fie că judeca după niște probe fabricate de SRI și DNA. Asta ni se zicea și incredibil de mulți români spălați pe creier preferau să acorde prezumția de buna credință unui individ ca Voiculescu decât să i-o acorde procurorului Camelia Bogdan, de exemplu.
Așa s-a ajuns la nevoia ca cineva să salveze democrația și să curețe DNA de acest aparat care, culmea, s-a strâns acolo din toate zările să-i nedreptățească pe imaculatul Hrebenciuc sau Ghiță. Ce avem de fapt în peisajul propus de PSD-ALDE și „guriștii” de profesie? Un guvern legitim care vrea să-și facă treaba pentru care ar fi cerut votul de la cetățeni, deși nu s-au dus la urne cu un astfel de program de guvernare, iar niște „securiști” de la SRI și DNA nu-i lasă să facă asta, manipulând grosolan strada și opinia publică. Sunt dobitoci cărora nu le este rușine să asemene perioada reprimării comuniste, cu sute de mii de deținuți politici în pușcării, cu ceea ce se întâmplă acum. SRI a fost într-adevăr o Securitate ușor mai timorată după revoluție și, în perioada aceea, niciun politician cu ADN pesedist nu a criticat această structură. Parchetele erau la mâna ministrului Justiției și lupta cu corupția era zero. Iarăși, nimeni din cercul lor de penali nu s-a arătat deranjat când Securitatea, cu ei de mână, golea băncile statului.
Culmea, atunci când se fura pe rupte aproape la modul oficial nu aveam „deținuți politici”, iar acum, când se fură cu parchetele alergând după grupul infracțional organizat, acum vorbim de deținuți politici, de parcă Maniu și Coposu de devalizarea economiei se ocupau. Nu e nimeni atât de naiv să nu accepte derapaje punctuale ale unor oameni din SRI sau chiar să ne imaginăm că un Sebastian Ghiță eventual lucra pentru astfel de instituții. Acestea ar putea fi întrebări despre latura neortodoxă a unor instituții de forță, însă nu asta îi preocupă. Nu asta i-ar deranja, că unii ar fura pentru bugete paralele ale SRI, ci că sunt urmăriți hoții. Dacă nu ar fi ei mână în mână cu SRI ca „Stat Paralel”, dacă nu ar fi semnatari precum Dragnea ai acelor protocoale, ce i-ar opri să facă o reală reformă în aceste instituții, dar nu în sensul asigurării liniștii când aceste găști ies la furat. Da, să fie reparate apucătorile securistice ale SRI, dacă ele mai există, nu să stopeze implicarea acestei instituții în lupta anticorupție.
Până și un adjunct al structurii centrale DNA, considerat fan PSD de mic copil, a spus cu ceva vreme în urmă la B1TV că dosarele pe care ministrul Toader le vrea rejudecate pe motivul alterării de protocoalele cu SRI au fost integral făcute pe codurile de procedură penala, nu prin altfel de interventii oculte, SRI fiind doar furnizor de informații și atat. Eu aș reproșa SRI exact inversul. Nu se poate să ai în atribuțiuni securitatea națională și să stai pasiv la ce se întâmplă azi în România. Măcar să sesizezi președinția, CSAT, că cineva duce țara pe un drum greu de întors, că avem de-a face cu grupuri infracționale care vor dezechilibra structura statului și riscăm ieșirea din Europa. Mă îndoiesc că SRI-ul paralizat de astăzi mai are glas pentru așa ceva, deși pentru asta este plătit din banul public.
Consilierul condamnat al premierului, Darius Vâlcov, îl „demasca” pe Cristian Tudor Popescu ca un jurnalist român care lucrează pentru SRI. Hai să luăm de bună o știre evident neprobată. Poate nu o fi deontologic, dar nu asta îi deranjează pe Vâlcov și Dragnea, ci că CTP lucrează cu SRI, „dușmanul” puterii și guvernării din România, o instituție a statului condus tocmai de ei. Dacă Cristian Tudor Popescu era agent al KGB poate că nu-i deranja, iar dacă colabora cu unitatea de pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență era considerat un cetățean de largă omenie. Dar nu, el ar trebui să fie considerat alterat tocmai pentru că ar colabora cu o instituție de siguranță a statului.
Dacă plecăm de acasă două decenii și ne întoarcem mahmuri nu ne trebuiau multe informații să ne dumirim. Citim cum grupul politic organizat din jurul PSD și ALDE, cu mulți simpatizanți în PNL, destructurează sistemul juridic, pune la colț SRI doar cât să-i castreze abilitățile cu care ajuta la urmărirea penală, și apoi vedem cine se supără. Bun, ne supărăm noi care credem cu „naivitate” că DNA e bun și PSD e rău, se agită parte a societății civile, „plătită” și ea de Soros, bun, astea le înțelegem, dar cât de anchilozată să fie Comisia Europeană, să nu priceapă când ne critică cu tot aparatul din dotare pentru tot ce se întâmplă în România? SUA e condusă de dobitoci când se tem să-și plaseze armata într-o țară imprevizibilă și coruptă, iar rușii sunt și ei plecați de acasă să se bucure aiurea la toate succesele PSD? Cine ar crede că SRI ca și concept este astăzi plasat de partea rea? Cine e tâmpitul ăla de la NATO să considere partener de dialog, de schimb de informații, o agenție care face poliție politică? Împotriva cui? Împotriva unor persoane care au „muncit” toată viața la stat și au o casă cât un cartier, piscina cât un bazin olimpic, brațe din Dunăre… O țară, ce mai atâtea calcule!
Comentarii prin facebook