Victor Ponta i-ar lăsa scaunul de prim-ministru drept moștenire. (Probabil a văzut în acest personaj singurul premier mai bun decât el.) Klaus Iohannis n-ar spune nu. Sau cel puțin aceasta pare a fi impresia lăsată dinspre un Palat Cotroceni de unde nu vin prea multe informații. Și totul vine după o destul de lungă campanie de învârtoșare a individului în cauză. Fiindcă de săptămâni bune, de dimineața până seara, asistăm la un spectacol absolut grotesc, chiar obscen. Și mă refer aici la odele care i se aduc vicepremierului Gabriel Oprea, sinistrul personaj ajuns în postura greu imaginabilă cu câțiva ani în urmă de-a face jocurile politice în Românai.
Politicieni din toate partidele, analiști, băgători de seamă, ziariști, indivizi care nu prea înțelegi cu ce se ocupă, dar stau toată ziua în studiourile TV, cu toții parcă participă la un concurs de pupat dosul „Generalului”. Publicații în care în urmă cu ceva timp era luată în bășcălie sintagma „interesul național”, acum același „interes” este pomenit cu mare venerație. „Reevaluat” acum câțiva ani de Traian Băsescu, ipochimenul a ajuns acum să fie „reevaluat” de mai toată societatea românească. A ajuns să fie citat precum Biblia de către unii politicieni: „Așa cum bine spunea dl. Oprea în discursul său…”. Și asta în condițiile în care fondul său lexical ajunge la cel mult 50 de cuvinte. Hai, fie 55! Dacă despre unii oameni se spune că nu se pot exprima, dar sunt înțelepți și au privire inteligentă, aici nu e cazul. Când vorbește, se vede clar că omul e chinuit, transpiră abundent, clipește des. „Ăă…, doctrina noastră, ăă… e simplă. Doctrina noastră ăăă…. este interesul național”, sunt cuvintele pe care le repetă cel mai des. De unde, s-ar putea trage concluzia că IQ-ul ar fi mai mic chiar decât fondul său lexical. Cei care i se gudură la picioare îi găsesc și aici scuze: e omul faptelor, nu al vorbelor.
Cum a ajuns Gabriel Oprea în postura actuală de-a putea da jos guverne, de-a schimba alianțe, schimba premieri și miniștri? Greu de spus. Foarete multe lucruri nu se știu despre acest personaj care s-a dezvoltat în mocirla anilor de după Revoluție. Se știe însă c-a fost ofițer de Intendență, de unde și porecla de „Generalul izmană”. (Cei care au făcut armata, știu cât se fura la popotă, câți bani trebui să dai pentru o cămașă nou, o pereche de bocanci sau un veston mai de Doamne ajută!). Apoi s-a pus pe traficat terenuri în jurul Bucureștiului. Prin 1995-1996 este filmat în timp ce-i plimbă geanta lui Miron Cozma. („A fost sluga mea!”, spunea în urmă cu puțin timp fostul pușcăriaș și lider al minerilor.) În anul 2000 își ia doctoratul suspectat ca fiind plagiat și ajunge chiar coordonator de doctorate. Astfel că geambașul de terenuri a devenit geambaș de diplome universitare și doctorate. Se pare că printre cei care s-au bucurat de o diplomă pe relația cu Oprea s-a numărat chiar și celebra Elena Udrea. În ultimele zile, apar tot mai multe dovezi că cei care și-au luat doctoratul cu Oprea au plagiat. În guvernarea Năstase ajunge prefect al Capitalei și ministru al Administrației Publice. E perioada în care Train Băsescu îi pune eticheta de „șef al Mafiei personale a lui Adrian Năstase”.
Reevaluat de Băsescu, trădează PSD, își formează un partid și guvernează alături de PDL, după 2009. În toată activitatea sa politică s-a bazat pe tot ce este mai grețos în politichia dâmbovițerană: trădarea și vagabondajul politic. N-a participat niciodată la alegeri, dar are un grup parlamentar extrem de puternic. (Mă rog, a participat la „localele” din 2012, când a obținut sub 1% la nivelul întregii țări.) Un grup parlamentar care acum poate să schimbe guvernul sau chiar să-l propulseze premier pe Oprea. Mulți se întreabă dacă individul are capacitatea intelectuală de-a face de unul singur aceste jocuri politice. Unii dau răspunsul: e doar interfața, paiața unui grup de foști generali de Securitate și Armată care fac jocuri politice și economice în România. Paiață sau nepaiață, e cert un lucru. Acest zombi politic poate tranzacționa viitorul României, așa cum pe vremuri tranzacționa terenuri în jurul Bucureștiului și diplome de doctorat. Și – vai! – de acea Românie jucată ca la o imaginară masă de poker de „Generalul izmană”!
Comentarii prin facebook