La nivel naţional, Traian Băsescu şi al său PMP au adoptat poziţia struţului pe tema care scindează acum societatea şi partidele politice: graţierea şi ciuntirea Codului Penal în favoarea penalilor şi corupţilor. Nu prea s-ar băga oficial în gaşca lui Dragnea, Tăriceanu, Ponta, Ghiţă, Udrea etc., fiindcă ar pierde şi mai mult din bruma de electorat pe care o mai are. Spun oficial, fiindcă neoficial Băsescu dansează de mult timp în hora penalilor. Pe de altă parte, nici nu poate spune că e împotriva graţierii şi schimbării Codului Penal, atâta timp cât mulţi apropiaţi de-ai săi ar profita de cele două lucruri. De fapt, fostul şef al statului nu mai apare aşa des la televizor, lăsând la înaintare acum un specimen precum Gelu Vişan, care parcă se bate cu PSD-istul Codrin Ştefănescu pentru titlul de „cel mai scârbos politician”. În fine, cu toate că Băsescu clama după alegeri că va fi partidul cae va face cea mai straşnică opoziţie, PMP a ajuns o balama între putere şi opoziţie, votând de cele mai multe ori alături de PSD-ALDE.
Am prezentat această introducere poate prea lungă, pentru a se vedea contextul rândurilor următoare. Neavând astfel treabă cu derapajele noii puteri, PMP-iştii din Timiş au început să se războiască între ei. Roxana Iliescu, care a condus filiala şi ca preşedinte plin, ulterior ca interimar, a fost schimbată din funcţie într-o şedinţă care nu prevestea nimic. Discutabil acum dacă a fost un puci, cum se tot vorbeşte, fiindcă întreaga conducere s-a ridicat împotriva ei. Că motivele ţin sau nu de diverse sinecuri pe care Iliescu le-a promis unor membri, iar apoi nu le-a mai facilitat e greu de spus. Iniţial s-a încercat escamotarea poveştii, chiar Iliescu semnând un comunicat potrivit căruia şi-a dat demisia de bună voie şi nesilită de nimeni. Ulterior, adevărul, prezentat de deBanat, a explodat, afându-se astfel că a fost o şedinţă extrem de urâtă cu înjurături şi jigniri. Capul întregii acţiuni a fost, cum era de aşteptat, Dorin Cândea.
Trebuie amintit că anul trecut, exact pe vremea acesta, Iliescu îl primea cu brațele deschise în partid pe acest Făt-Frumos gelat al politichiei timișene. Mai mult, pentru Cândea, ea a fost în stare să dea foc la întreaga filială, care a fost părăsită de mai mulţi membri. N-a contat că acesta a mai ras câteva partide până a ajunge la PMP sau că avea două condamnări la pușcărie. (E drept, scoase din cazier.) Părea o dragoste cu năbădăi (doctrinară evident, nu de altă natură), protagoniştii nepăsându-le de ce spune lumea. Dar, ca de obicei, dragostea trece şi prin stomac. În timp ce Iliescu şi-a rezolvat această problemă, ajungând „vice” la CJ Timiş, Cândea dorea şi el ceva „supliment”. Neprimindu-l, a pornit răzbelul, primul cooptat în echipă fiind Marius Dugulescu, alt om (un fel de-a zice om) pe care Iliescu l-a adus în partid şi a garantat pentru el. Dar istoria trădărilor la români e lungă şi aşa se întâmplă când, vorbă populară, îţi bagi singur mortu’n casă. Oricum, războiul în PMP Timiş nu e terminat, fiind mai multe chestiuni în joc, inclusiv funcţia de „vice” la CJ.
În epilog, doar reamintesc ce scriam în exact acest colţ de pagină pe 10 aprilie 2016: „În final, un sfat total dezinteresat pentru Roxi. Nu știu ce vrea să întreprindă în viitor pentru a se descotorosi de Dorin și nici nu prea mă interesează. Dar să se gândească bine ce-a făcut, ce-a vorbit, ce-a șușotit atunci când se afla în preajma lui. Fiindcă Dorin are un obicei tare prost. Respectiv, înregistrează oamenii cu care stă la masă și mai ales șefii, lucru pe care l-a făcut și la PDL, și la PSD. Dacă Roxi își făcea bine treaba și se interesa de la început despre trecutul lui Dorin, afla și acest aspect”.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Comentarii prin facebook