În multe crâșme de cartier sau sătești există câte un personaj pitoresc, al cărui principal rol este să distreze clienții casei. În general, acești indivizi sunt tolerați de patronii „bombelor” în cauză, nu de puține ori fiind chiar ținuți în lesă de ei. Pentru publicul ceva mai fin, acești oameni n-ar fi chiar amuzanți, ba foarte enervanți și de evitat. Pentru fauna care-și face viața în aceste birturi, ei par însă foarte haioși. Și asta fiindcă sunt gălăgioși, flecari, spun tot felul de tâmpenii, au întotdeauna o glumă proastă la ei. Sunt mincinoși și lăudăroși. N-au niciodată bani la ei, dar se laudă că i-ar avea plasați pe cine știe unde. De aceea, beau pe banii patronului sau sunt cinstiți de unii clienți.
Îndeobște acești indivizi nu sunt agresivi, ca orice bufon. Uneori pot fi scorțoși, chiar amuzant de scorțoși, dacă apar oameni noi în birt. Câteodată însă pot fi și zurbagii, chiar periculoși. Atunci când patronii birturilor le fac câte un semn, ei pot fi aroganți, iar de la aroganță să treacă la violență verbală, iar uneori fizică. De exemplu, atunci când cer bani de un pahar și nu primesc.
Ei bine, la un astfel de bufon de birt sătesc mă gândesc când, mai nou, îl văd pe premierul Mihai Tudose. Inclusiv luni, când a vorbit de la tribuna Parlamentului. Mărturisesc, atunci când în momentul numirii în funcția de premier s-a abătut asupra sa un adevărat uragan de ironii, am avut oarecum un sentiment de milă și chiar de nedreptate făcută aiurea unui om. Ce vină să aibă omul fiindcă are față de bețiv, iar la 50 de ani arată ca unul de 75? Mai ales că el nu răspundea și tăcea mult. O tăcere filozofică, puteai spune, care a continuat în primele zile, chiar săptămâni de mandat. Ba, față de PSD-iștii din jurul său părea având nițel bun simț, fie și pentru faptul că n-a intrat inițial în corul celor care atacau Justiția.
Ei bine, când personajul a început să și vorbească, mă rog să scoată unele sunete, multe neinteligibile și nearticulate, mi-am dat seama cât de mult m-am înșelat. Nu știu dacă e sub influența alcoolului uneori când apare la televizor. Dar de multe ori e foarte greu să înțelegi ce spune. Dacă n-are prune distilate în gură, așa cum a presupus un parlamentar liberal, cu siguranță are tot felul de rulmenți, șuruburi sau piulițe. Acest individ este exact așa cum arată. Nu doar că aduce a neanderthalian, dar are comportament pe măsură. E mitocan, mincinos, lăudăros, neinstruit, prost-crescut, arogant. Glumele sale de ghiolban l-ar face să roșească și pe un șantierist.
Ce-i drept, aroganța pare fi o constantă la premierii PSD. Totuși, la Adrian Năstase, aroganța avea un background cultural, iar la Victor Ponta, unul citadin. L-am criticat deseori pe Ponta pentru aroganțele și bășcălia deplasată la care recurgea și credeam că e maximul la care poate ajunge un om cu funcția sa. Iată însă că Tudose poate să bată orice limite. Glumele lui nu mai sunt de cartier, sunt de cea mai înfundată mahala, de cort sau peșteră. Unii vor spune că, fie și așa, are priză la multă lume și stă bine în sondaje. Așa o fi, dar se știe că avem două Românii. Pentru una dintre ele, poate fi un erou. De exemplu, atunci când se răstește la miniștri, înjură băncile sau se laudă că n-are conturi bancare. E vorba însă de acea Românie a birturilor descrise la început. O Românie a vulgului, dar mai cu seamă a trecutului. Iar faptul că PSD a pus în funcția de premier un astfel de individ primitiv demonstrează încă o dată cât preț pune acest partid pe România viitorului.
P.S. Arătam la început că bufonii gălăgioși din birturile de mahala sunt sub oblăduirea patronilor. Dacă Tudose întruchipează bufonul, atunci patronul de „bombă” care-l ține în lesă cu siguranță e Liviu Dragnea.
Comentarii prin facebook