Cu 100 de ani înainte de formarea României Mari, Buziașul era deja bază de tratament datorită aerului și mai ales apelor sale tămăduitoare. Pe aici au trecut și împăratul Franz Iosif și soția sa, celebra Sissi. Care sunt acum perspectivele și provocările Stațiunii Buziaș, la 200 de ani istorie balneară, vor putea fi aflate la o dezbatere-eveniment ce va avea loc aici joi după-amiază.
Primele atestări ale Buziașului datează din anul 1072, iar în 1321 numele localității apare într-un act semnat de regele Carol I al Ungariei. Mulți ani mai târziu, în 1809 sunt descoperite de către medicul Johann Bernhart Lindenmayr „izvoarele cu apă tămăduitoare”. Se fac mai multe analize și reiese că apele au un conținut mare de minerale, în special fier. Din anul 1814 vin și primii oameni la tratament la Buziaș, pentru ca în 1918 să devină cu adevărat o bază de tratament. Marea dezvoltare ca destinație balneară se petrece după 1838, când la Buziaș se stabilește ca medic balneolog doctorul Gheorghe Ciocârlan. El va organiza aici mai multe conferințe științifice cu invitați din Viena, Belgrad, Germania, dar și România, în urma cărora localitatea își câștigă o notorietate europeană. Ciocârlan chiar va publica mai multe volume referitoare la apele curative din Buziaș.
A doua jumătate a secolului XIX este perioada de maximă înflorire a Buziașului. În 1856 se construiește Cazinoul, iar în 1875 se dă în folosință celebra Colonadă, care, cu ai ei 512 metri lungime, devine cea mai lungă din Europa. Se spune că aceasta a fost ridicată la solicitarea împăratului Franz Iosif pentru plimbările soției sale, Împărăteasa Sissi). Chiar împăratul va ajunge la Buziaș în septembrie 1898. La câteva zile de la plecarea sa însă, Sissi este ucisă la Geneva, iar în memoria ei Parcul Liget din Buziaș va fi redenumit Parcul Elisabeta. Dezvoltarea stațiunii continuă cu pași mari și în prima parte a secolului trecut, când la Buziaș se construiesc mai multe hoteluri, vile, stabilimente de sănătate, stațiunea devenind tot mai cunoscută în Europa. Apa minerală câștigă mai multe medalii la concursuri europene. Este o perioadă în care numele stațiunii se leagă de cel al industriașului de origine germană Jacob Muschong. Acesta va avea un rol esențial în dezvoltarea întregii localități în perioada ante și interbelică. După naționalizare, Buziașul rămâne un reper pe harta stațiunilor balneoclimaterice a României, dar fără patina aristocratică a vremurilor de altădată.
După Revoluție, stațiunea stagnează în primii ani sau chiar regresează. Abia după 2005 începe un reviriment, fiind ridicat un nou hotel de patru stele, se modernizează cele vechi, apar un centru SPA și o piscină interioară, în urma unor importante investiții. Pe lângă destinația sa de sănătate, se dorește ca Buziașul să devină și o zonă de agrement. Nu trebuie uitat că la Buziaș concentrația de aeroioni negativi, cunoscuți și ca „vitamina din aer”, este la fel de mare ca în zonele cu altitudini de peste 1.000 de metri. Acest lucru face ca la Buziaș aerul să fie foarte sănătos și benefic organismului. De asemenea, tradiționalele ape minerale au un efect foarte bun pentru boli cardiovasculare, dar și neurologice, digestive, afecțiuni renale și circulatorii. Tot în acești ani Buziașul a primit și titulatura de stațiune balneară de interes național. În pofida dezvoltării din ultimii ani, conducătorii stațiunii încearcă să nu se oprească aici. Care sunt însă perpectivele și provocările stațiunii? E o întrebare la care se va încerca să se dea un răspuns în cadrul unei dezbateri organizate joi după amiază, la care vor participa mai mulți medici renumiți și, evident, primarul Buziașului, Sorin Munteanu, fost director al stațiunii în perioada 2005 – 2016, și actualul director, Leontin Gheorghe.
Comentarii prin facebook