Convoaie de revoluţionari ies în valuri din sala Capitol, acolo unde tocmai a avut loc o întrunire a peste 1.000 de luptători din mai multe organizaţii din ţară. Așa cum Lorin Fortuna a promis cu două zile mai devreme (o nouă revoluţie cu vărsare de sânge), coloanele de manifestanţi s-au îndreptat spre sediul mitropoliei, acolo unde IPS Nicolae mai este încă marginalizat, nefiindu-i restituit decât parţial dreptul de semnătură.
„Să fie judecat, aicia în Banat!”, se auzea din grosul mulţimii. Crezând că despre el este vorba, părintele vicar Paisie Lugojeanul a luat-o la fugă cu parapanta de pe sediul mitropoliei. Degeaba, căci luptătorii lui Lorin Fortuna voiau, în realitate, capul dictatorului plecat în vizită de lucru în Norvegia, dar şi al Elenei, rămasă acasă să conducă destinele României. Pentru că pe bulevardul C.D. Loga nu circulă tramvaie, revoluţionarii s-au urcat pe limuzinele clanurilor ţigănești din zona Rozelor, să dea tonul la „Deşteaptă-te române!”.
De după colţ, de la „Leonardo”, persoane dubioase fugeau cu mai multe perechi de pantofi de firmă în sacoșe, magazinul de blănuri fiind închis imediat după prima revoluţie. Trupele de jandarmi comandate personal de colonelul Tulbure au dat drumul la atac şi au operat arestări printre revoluţionari. Prima și unica victimă politică: Costel Bursuc, care va deveni astfel şi preşedinte al noii asociaţii de arestaţi, dl Costel văzând totuşi în acest necaz şi partea plină a paharului, adică o nouă lege de constituire de proprietate, noi liste cu beneficiari de terenuri, alte promisiuni de cumpărare, euro, lume bună, afaceri etc.
Din balconul Operei se auzea suav predicatorul PDL Marius Dugulescu: „El vine iar, el vine iar, ce fericire negrăiiiită! Se va sfârşi al nostru chin amar, căci domnul vine iar…”. Petre Boroşoiu, Pompiliu Alămorean şi Tudorin Burlacu aplaudă frenetic, crezând că în psalm este vorba de bunul Dumnezeu, nebănuind nicio clipă că predicatorul prevestea de fapt reîntoarcerea dictatorului din Norvegia și că în balcon se află un informator al forţelor represive. Sau chiar mai mulţi.
Interesaţi să facă o punte politică cu Bucureştiul, liderii noii revoluţii au convenit să-l propună pe Dan Diaconescu şef al noului Front al Salvării Naţionale – SMURD, personaj aparent marginalizat de dictator după prima vizită în Franţa. Deodată, dinspre Piaţa Unirii se aud bubuituri puternice. E semnul că s-a terminat Festivalul Vinului 2011, cu un frumos spectacol de focuri de artificii, în vacarmul creat de bisul cerut trupei Zdob şi Zdub de cei 10.000 participanţi. Visul lui Lorin Fortuna într-o nouă revoluţie în sânge se destramă. Din fericire, fără alte victime.
Pe când cobora trist din balconul Operei, Lorin Fortuna a fost întrebat vehement de adepţi ai Organizaţiei de Tineret a PNŢCD Rodica Vlad de ce-i venise tocmai acum să organizeze o nouă revoluţie, când avea atâtea ocazii în 1990, după Duminica Orbului, apoi după ce Ion Iliescu şi actualul dictator, pe atunci ministru al Transporturilor, au chemat şi asigurat logistica venirii minerilor în Capitală, acolo unde au bătut şi omorât tineri care n-au apucat să întineze nobilele idealuri ale democraţiei. Întrebările oricum erau retorice, căci dl Fortuna urcase în Libertăţii în vagonul tramvaiului 4, al cărui vatman semăna tulburător de mult cu Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii pe vremea primei revoluţii. Dar nu era el, evident.
Comentarii prin facebook