Silviu Bălace a agăţat ghetele în cui în 2015, an în care a înfiinţat, împreună cu Goran Corojor, şcoala de fotbal Galaxy Timişoara. Fotbalistul a adunat 253 de jocuri în Liga I în tricoul a patru echipe: Universitatea Craiova, Poli Timişoara, Dinamo Bucureşti şi FC Vaslui. Pentru cele patru echipe a înscris de 49 de ori. Născut în Oltenia, Bălace, care va împlini 40 de ani, s-a stabilit la Timişoara, chiar dacă în tinereţe se vedea cu buletin de Craiova sau Bucureşti. Spune că nu vrea să ardă etapele nici la nivelul juvenil, aşa cum s-a întâmplat şi în cariera sa de jucător, şi visează să promoveze jucători la care să primeze plăcverea de a juca fotbal.
Cum a fost trecerea de pe dreptunghiul verde pe banca tehnică a echipelor de copii şi juniori?
Înainte să fac acest pas, mă aşteptam să fie mai greu. Nu e uşor să lucrezi cu copiii, presupune un dram în plus de responsabilitate. Mă descurc foarte bine, mai ales că îl am lângă mine şi pe prietenul şi asociatul meu Goran Corojor, un tip mai calm şi mai echilibrat, eu fiind ceva mai vulcanic, dar în sensul bun al cuvântului. Nu în ultimul rând am un staff administrativ şi de antrenori cu care care colaborez excelent.
Cu câţi copii aţi început şi câţi copii aveţi în prezent la Galaxy Timişoara?
Am început cu nici zece copii. Asta, pentru că la început am fost preocupaţi să fim în regulă cu infrastructura, dar şi din punct de vedere juridic. În nici trei ani am ajuns la aproximativ 180 de copii, care formează opt grupe. Suntem extrem de mulţumiţi de ce am realizat până acum. În perioada următoare avem de gând să structurăm puţin grupele de copii şi juniori. Asta înseamnă că vom avea grupe de începători şi grupe de elite. În prezent avem trei echipe înscrise în campionatele de juniori. Este vorba despre juniorii D (2005-2006) şi juniorii D (2007-2008), cu două grupe la cei din urmă.
Care este filozofia Şcolii de Fotbal Galaxy Timişoara?
Vrem să creştem fotbalişti cu personalitate. În acelaşi timp, ne dorim ca juniorii noştri să joace fotbal cu zâmbetul pe buze şi să nu stea mereu cu capul în pământ, aşa cum se mai întâmplă la acest nivel în România. Nu voi spune că nu ne interesează rezultatele, dar nu sunt primordiale. Primordială este plăcerea de a juca fotbal, iar pentru asta copiii trebuie să fie relaxaţi. Nu cred că fac o afirmaţie în premeiră când spun că, în ziua de azi, copiii, cei mai mulţi dintre ei, sunt angrenaţi într-o groază de activităţi în care este pusă pe primul loc competiţia între ei. Consider că acesta este un factor de stres extrem de mare. Când m-am înhămat la acest proiect, am luat în calcul inclusiv documentarea serioasă în ceea ce priveşte psihologia copilului. Să lucrezi cu copiii presupune o responsabilitate incredibil de mare, iar orice fisură, de orice fel, poate avea rezultate catrastofale asupra muncii noastre. În relaţia cu copiii, totul pleacă de la respect. Dacă îi respecţi ca antrenor sau profesor, ei îţi întorc respectul.
Aveţi un model de şcoală de fotbal? În România îl avem pe Gheorghe Hagi…
Suntem la început cu proiectul, chiar dacă anul acesta se împlinesc trei ani de la demararea lui. Nu pot să spun că urmăm un model anume. Eu şi Răzvan Ionilă ne documentăm mereu în această privinţă. În România e Gheorghe Hagi, care a plecat de la zero, la fel ca şi noi. Aşa cum am mai spus, nu vrem să ardem etapele. De aceea spun că ne dorim să implementăm modelul Galaxy Timişoara, iar în câţiva ani să promovăm cu echipa noastră până la nivelul celui de-al treilea eşalon. În prezent avem o echipă de seniori care evoluează în cel de-al şaselea eşalon, dar în cinci sau şase ani am putea ajunge în Liga III-a, cu juniori crescuţi de noi.
Cum stă Galaxy Timişoara la nivel de infrastructură?
Avem două terenuri sintetice şi urmează să construim o bază nouă, în vecinătatea stadionului „Dan Păltinişanu”. Deja am demarat ridicarea bazei, urmând să fie dotată cu vestiare noi, tribună, duşuri şi tot ceea ce presupune o bază sportivă modernă. Este o investiţie cât se poate de serioasă făcută de Goran Corojor şi de mine. Ca fost fotbalist, vreau să investesc în fotbal, nu în blocuri sau alt gen de proprietăţi imobiliare.
Există posibilitatea ca proiectul Galaxy Timişoara să fie extins şi în judeţ?
Cu siguranţă. Am ajuns la o înțelegere cu oraşul Buziaş, unde am început colaborarea cu echipa locală, care evoluează în Campionatul Judeţean, pe viitor dorindu-se promovarea în cel de-al patrulea eşalon. Am găsit acolo oameni implicaţi şi dispuşi să facem performanţă, începând cu Sorin Munteanu, primarul localităţii.
Văd că ai început antrenoratul de jos…
Cred că e mai bine aşa. Sunt la început de drum şi mai am de învăţat. Nu am vrut să ard etapele nici în meseria de antrenor, aşa cum nu am făcut-o nici ca jucător, chiar dacă am licenţa A, urmând să iau şi licenţa PRO.
Care e echipa cu care lucrezi la Galaxy?
Mă bucur să colaborez cu o serie de oameni foarte bine pregătiţi, iar organigrama clubului arată astfel: Goran Corojor – preşedinte; Silviu Bălace – antrenor coordonator; Csaba Peter – director sportiv şi organizator de competiţii; Răzvan Ionilă, Ionuţ Dincă, Paul Burtic, Narcis Damian, Robert Foldi, Aleksandar Indjic – antrenori; Alex Filip – antrenor cu portarii; Ahmad Abu Awwad – doctor.
Eşti oltean. Cum de ai ales Timişoara în detrimentul Craiovei, mai ales că ai jucat acolo?
Înainte să vin la Poli Timişoara, aveam de gând să mă stabilesc la Craiova sau la Bucureşti. Până la urmă, împreună cu soţia mea, care e tot olteancă, am ales Timişoara, unde ni s-au născut şi cei doi copii, un băiat şi o fată, băiatul călcându-mi pe urme, fiind junior la Poli Timişoara.
Băiatul îţi calcă pe urme. Îţi seamănă?
Mă bucur că-i place fotbalul şi ar fi o satisfacţie în plus dacă mi-ar călca pe urme. Sper să facă în fotbal măcar cât am făcut eu.
Comentarii prin facebook