Alpinistul timișorean Horia Colibășanu a renunțat la ascensiunea finală pe Everest, deoarece riscul de avalanșă era foarte mare. Horia intenționa ca împreună cu Peter Hamor să deschidă o nouă rută de ascensiune pe Acoperișul Lumii.
Expediția s-a încheiat mai repede decât se așteptau cei doi protagoniști, care au luat decizia de a pune punct ascensiunii, pentru că riscurile de avalanșă erau prea mari. Ajuns în Kathmandu, Horia Colibășanu a povestit experiența celei mai proaspete expediții. E istoria unui om curajos, care respectă însă muntele și nu face gesturi nebunești, doar de dragul unei performanțe care s-ar putea transforma oricând într-o tragedie.
„Am ajuns în Kathmandu și mă bucur în fiecare dimineață că am apă la robinet. Scriu cu degetele amorțite din cauza hematocritului încă prea ridicat. Dacă aș vrea să merg la un concurs de ciclicm, aș fi descalificat din cauza aceasta. Ultima parte a expediției s-a desfășurat destul de alert, iar întreaga soartă s-a decis în mai puțin de o oră (…) În ultimul an, și în timpul expediției, la fel ca și Hornbein acum 60 de ani, am încercat să prevăd ce ar putea să ne oprească. Știam că dacă vom fi opriți va fi ceva ce nu am putut anticipa, ceva în umbra vederii mele sau ceva foarte dramatic. Atunci când mergi într-o zonă extremă și foarte populată, ca Everest, să întâlnești oameni în agonie, morți sau în dificultate e destul de probabil. Vremea, diversele îmbolnăviri sau lipsuri de tot felul erau pe listă.
Condițiile terenului, în schimb, am crezut că vor fi mai simple. De obicei, dacă e gheață e foarte greu, dacă e zăpadă e mai ușor. Când am început să punem corzile fixe, aveam un strat de gheață cu ceva zăpadă pe el, total acceptabil. Apoi a nins 50 cm, cu vânt dinspre Vest, tencuind temeinic fața noastră cu orientare Sud. Apoi două zile de soare și ne-am trezit cu o frumusețe de placă de vânt pe toată fața. Partea de jos, de pe cei 500 m de coardă fixă, s-a prăbușit noaptea, sub forma unui morman de banchize dense de zăpadă. Celebra avalanșă în plăci, din care nu se scapă.
Restul a rămas agățată sus, pe cei 400m fără corzi fixe. Linia de fractură se vede bine, iar ruta trebuie să traverseze placa, la fel cum ai tăia oblic o perdea și ai spera totuși ca partea de jos să nu cadă. După 30 de minute de căscat gura la plăcile de sus și la cele de jos din avalanșă, decidem că riscul e prea mare. Știu, toată lumea zice că e mai bine să te întorci sănătos. Dacă vroiam să fim așa siguri că ne întoarcem sănătoși mergeam în Bali cu niște pastile de malarie în buzunar. În alpinism mai trebuie să faci și treabă, nu doar să fii sănătos. Trebuie să îți asumi niște riscuri, trebuie să îndrăznești și în final să ajungi pe vârf. Da’ no, de data asta ne-a fost prea frică!
Adevărul este că nu ai cum să știi cu adevărat dacă ai greșit sau ai făcut bine. Poate că există o șansă. Doar cei care au plecat cu avalanșa au avut, e drept, doar pentru câteva secunde, certitudini. Noi, ceilalți, vom rămâne să ne îndoim de justețea deciziei restul timpului și nu vom ști dacă marginile de siguranță pe care le-am stabilit au fost prea mari”, a scris Horia Colibășanu, pe Facebook.
În palmaresul alpinistului timișorean se numără Annapurna, K2 și Dhaulagiri, trei din Top 5 munți mortali din lume. Horia Colibășanu a urcat până acum pe K2 (8.611 m), Manaslu (8.163 m), Dhaulagiri (8.167 m), Shishapangma (8.027 m), Annapurna (8.091 m), Makalu (8.463 m), Lhotse (8.516 m) și Everest (8.848 m).
Comentarii prin facebook