Domnule Primar, proiectul de hotarare despre care vuieste presa (mai mult de 2 respectiv 4 animale in gospodarie individuala => taxa) – desi pe portalul PMT scrie ca inseamna amenda, astfel incat nu se mai intelege nimic (art. 21, lit. c) – nu pare sa fie altceva decat o gluma! Pentru ca: 1.O asemenea hotarare a Consiliului Local nu poate fi emisa decat cu exces de putere. Legislatia nationala in vigoare spune clar ca asa ceva nu intra in atributiile Consiliului Local. 1′.Inclusiv acea H.C.L. din 2007 este de natura abuziva si poate fi lesne atacata in instanta. 2. O asemenea taxa nu ar face decat sa antreneze un abandon in masa, fapt sanctionat de Legea Protectiei Animalelor (Legea nr. 205/2004). Problema ar fi astfel agravata, ci nu solutionata!!! 3. Ma simt nevoita sa aduc in discutie si eterna dilema a speciei animalului de companie. Atata timp cat pot demonstra ca nu mulg si nu sacrific un numar de 10 oi pe care le cresc in gospodaria proprie ca animale de companie, respectand normele sanitar-veterinare in vigoare, inseamna ca nu comit nicio contraventie. Sunt comparabile 10 oi cu 3 caini? Nuantez – sunt comparabili 2 caini apartinand unei rase uriase cu 3 metisi de talie mica? Proiectul de hotarare care a starnit atatea reactii este, fara doar si poate, receptaculul a un cumul de ILEGALITATI. Voi detalia. Atat acest proiect de hotarare, cat si Hotararea Consiliului Local nr.371/2007 (modificata prin Hotararea nr.206/2009 a Consiliului Local al Municipiului Timisoara) sunt acte administrative nelegale, emise cu exces de putere. Atunci cand initiaza hotarari in probleme de interes local, Consiliul Local are dreptul sa aprecieze masurile pe care le ia, dar numai in conditiile legii, cu stricta aplicare si executare a legii si nicidecum masurile luate prin hotararea Consiliului Local nu pot incalca prevederile legii si nu pot adauga la lege. Or, legea nu restrange numarul de animale detinute de o persoana, cu respectarea anumitor conditii. Tocmai o asemenea reglementare ar crea situatii in care animalele ar fi abandonate, iar detinatorii obligati sa comita infractiunile prevazute de Legea nr. 205/2004. Prin emiterea acestei hotarari, Consiliul Local a actionat/ar actiona/va actiona cu incalcarea competentei, iar instantele de judecata sunt singurele abilitate sa constate, in concret, daca un detinator de animale deranjeaza sau incalca dreptul de proprietate al altor persoane. Tinand cont de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 („Consiliul local are ini?iativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale“)si art. 38 alin. (2)-(9), care constituie cadrul general al atributiilor pe care le poate exercita Consiliul Local, rezulta ca niciuna din atributiile expuse pe larg in art. 38 nu se refera la posibilitatea Consiliului Local de a hotari interzicerea cresterii animalelor, limitarea numarului acestora, limitarea teritoriului in care pot fi detinute sau stabilirea conditiilor de detinere, cum este cazul in speta. Dimpotriva, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004, conditiile de detinere, adapostire si intretinere a animalelor se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, ca unica autoritate cu atribu?ii in acest domeniu. Ulterior, in aplicarea Legii nr. 205/2004, a fost emis Ordinul nr. 31/31.03.2008 prin care au fost aprobate normele metodologice si care la art. 4 prevede expres ca numarul de animale, cu exceptia animalelor salbatice, detinut de o persoana fizica sau juridica, nu este restrictionat, cu conditia respectarii normelor de sanatate, protectie si bunastare a acestora, prevazute de legislatia in vigoare. De asemenea, un intreg capitol al normelor (cap. III „Protectia si bunastarea animalelor de companie“) detaliaza diverse aspecte referitoare la detinerea animalelor, facand explicit trimitere inclusiv la prevederile Legii nr. 60/2004 prin care s-a ratificat Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie. Verificarea respectarii legislatiei relevante se realizeaza, potrivit Legii nr. 205/2004, de catre echipe mixte de control formate din persoane imputernicite potrivit atributiilor de serviciu din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, al Ministerului Internelor si Reformei Administrative, precum si din cadrul unitatilor aflate in subordinea acestora. Mai mult decat atat, la art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protectia animalelor, aprobate prin Ordinul comun nr. 523/2008 al Ministrului Internelor si Reformei Administrative si al Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor se prevede ca: „Numarul de animale, cu exceptia animalelor salbatice, detinut de o persoana fizica sau juridica nu este restrictionat, cu conditia respectarii normelor de sanatate, protectie si bunastare a acestora, prevazute de legislatia in vigoare“. Desi scopul in care se doreste adoptarea hotararii amintite este unul laudabil, el constand in protejarea atat a populatiei, cat si a animalelor, modalitatea de a pune in aplicare aceasta intentie contravine atat intereselor populatiei, cat si protectiei animalelor, intrucat: Din economia Legii nr. 205/2004 se desprinde ideea ca animalul este un bun suspus aproprierii de catre persoanele fizice sau juridice, constituind obiectul dreptului de proprietate, fiind deci evaluabil in bani. Constitutia Romaniei, precum si Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la care statul nostru este parte, garanteaza dreptul la proprietate si liberul exercitiu al acestuia, neputand fi deci ingradit in mod arbitrar si fara o justificare rezonabila. Nu sunt de neglijat nici efectele pe care le-ar putea produce o asemenea hotarare, din perspectiva faptului ca, pentru a nu incalca legea sau pentru a nu fi supuse la plata unei taxe, persoanele care detin in proprietate un numar mai mare de animale decat cel prevazut norma despre care vorbim, se vor vedea nevoite fie sa le abandoneze, fie sa le ucida, fapte care constituie infractiuni prevazute si pedepsite de Legea nr. 205/2004. Asadar, va rog sa reflectati asupra faptului ca autoritatea deliberativa locala si-ar depasi astfel competentele conferite de lege (le-a depasit deja in 2007, nu este nevoie sa o faca din nou) reglementand intr-un domeniu care este sustras ariei sale de interventie. Mai mult decat atat, va rog sa veti in vedere efectele pe care le-ar putea produce un asemenea act. Indranznesc sa inchei pe acelasi ton glumet ce emana din proiect: voluntarii care aduna cainii de pe strazi si ii pregatesc pentru adoptie prin propriile eforturi, pentru ca noi toti sa traim intr-un oras european, ar trebui pesemne remunerati de Consiliul Local, ci nu supusi la un efort suplimentar de sorginte pecuniara!!! Va invit sa aruncati o privire peste cateva din paginile de facebook ale voluntarilor pentru a vedea ca stradaniile noastre au nevoie de sprijin, ci nu de oprimare. Numai bine! Arh. Claudia Luca P.S. – cineva spunea intr-un comentariu ca este vorba de o perla juridica. Nu ma indoiesc de deplina veridicitate a respective asertiuni.
Comentarii prin facebook