USL e pe cale să finalizeze acțiunea de înlocuire a „incompetenților” PDL cu propriii „specialiști” la conducerea instituțiilor deconcentrate din Timiș. Cam târziu și tot nu e gata. deBanat a arătat zilele trecute cum stă treaba. Au mai rămas din „greaua moștenire” dr. Vermeșan, la Sănătate Publică, și Sorin Belea, la Statistică. Vă dați seama că dacă nici în județe, voievodate și cnezate nu au fost în stare într-un an și jumătate să preia complet puterea, ce așteptări mai ai să se descurce Ponta cu versatul Băsescu la nivel central?! Cum să conducă Crin Antonescu și dr. Ponta o țară așa de grea dacă jumătate din mandat le ia să schimbe niște „incompetenți”?
Acuzat că face precum PDL, că își plantează oamenii în instituții pe criterii politice, nu după valoare, PSD nu are, de fapt, nicio vină. Ei au venit, au văzut ce „dezastre” de oameni au pus „băsiștii” în fruntea instituțiilor județene și au decis să salveze ei situația. Așa a ajuns Filip Stancu la Metrologie. Marfă, nu glumă! Expertiză, nu joacă! Moralitate, nu chichirichi! Autorul lucrării „Creionel și Roboțel”, Marcel Miclău, s-a „sacrificat” și a venit adjunct la Șomaj, lăsând ca în corpul inspectorilor guvernamentali să frece manganu’ un politruc mai puțin. Ori dl „Bungău șutul său”, director la fotbalul administrației municipale, după algoritm.
Lăsând gluma la o parte, categoric nu toți sunt habarniști printre cei numiți de PSD ori PNL în fruntea direcțiilor județene. Nici hoți nu sunt cu toții. Unii chiar sunt nevinovați și văd o astfel de funcție ca pe un loc călduț și sigur vreme de patru ani. Nu contest nici măcar dreptul noii puteri de a se scăpa de „instrumentele” vechii puteri. Și văd ca o normalitate dorința lui Victor Ponta să guverneze prost cu ajutorul oamenilor săi, căci altfel va zice că de aia nu a mers treaba bine în țara asta, că la Direcția Agricolă Timiș a rămas blajinul domn Lelescu, de la PDL.
Ce mi-ar părea teribil de rău în toată această ciclicitate e să plătim doi-trei directori pentru că sistemul iese șifonat în justiție din cauza încălcării legii funcționarului public. De câteva mandate încoace, funcția de director într-o astfel de instituție costă statul nu unul, ci două salarii, uneori chiar și despăgubiri de sute de milioane. Asta, pentru că directorii fostei puteri uită cum au aterizat pe funcții, invocă un concurs formal susținut la instalare și cer în justiție repunerea pe funcție, cu plata salariilor pe perioada cât au stat acasă, firește. Totul îmbrăcat în multă ipocrizie, în spatele unei legislații europene care la noi nu va funcționa niciodată.
Văzând toate astea, nu poți decât să constați că PSD chiar și-a pierdut dexteritatea. Pe vremea lui Adrian Năstase avea cineva din opoziție tupeul să se agațe de-o funcție? Ce vremuri erau! Ăsta-i adevărul, nici șantajul nu mai e ca altădată.
Comentarii prin facebook