Părinţii nu îşi dau seama cât de mult greşesc atunci când, în loc să îşi aşeze la masă copilul alături de ceilalţi membri ai familiei, îl hrănesc singur, maimuţărindu-se în jurul lui. Oricât de greu le-ar veni părinţilor să creadă, cei mici mănâncă exact atât cât au nevoie.
„Eu am fost un copil inapetent cronic, mama m-a dus pe la tot felul de medici, aşa că, încă de atunci, mi-am spus că am să mă fac doctoriţă de copii şi am să le dau afară pe toate mamele care vor veni la mine cu copiii care zic ele că nu mănâncă. De dat afară nu le dau, însă le explic că este o manieră greşită de a gravita în jurul mâncării copilului. În 40 de ani de experienţă medicală nu am văzut un singur copil murind de foame. Fiecare copil mănâncă atât cât are nevoie”, spune prof. univ. dr. Ioana Micle, medic primar în pediatrie, nutriţie şi boli metabolice.
Obiceiul unei alimentaţii corecte începe din stadiul de bebeluş. „Fiecare părinte trebuie să fie atent la semnele pe care le dă copilul. Părinţii nu trebuie să-l forţeze pe copil să mănânce altceva, nici să-l păcălească, ci să-l lase să evolueze în ritmul lui. Momentul mesei trebuie să fie exclusiv. Când vede că mâncarea vine cu avionul, dacă face scandal, copilul va repeta scenariul, pentru că aşa îşi prelungeşte timpul de joacă”, spune dr. Ioana Vârtosu, de la Asociaţia Şcoala Mamei Junior.
La masă, ca la Academia Militară
Există familii unde, din exces de zel, toţi roiesc în jurul copilului mic, astfel încât, obosit de atâta atenţie, acesta deschide gura şi înghite piureul de legume pe care i-l oferă mama. Şi cu asta, gata masa. „Când era mică, fiica mea nu stătea la masă decât dacă mânca Academia Militară. A pornit totul de la o joacă, asimilând «soldăţeii» cu unchiul ei, care era ofiţer. Ajunsesem să împărţim bucăţelele de mâncare, le dădeam grade militare, iar ea le mânca în ordinea descerescătoare a ierarhiei. Am scăpat de asta când a mers la grădiniţă, moment în care a deprins statul la masă împreună cu ceilalţi copii”, povesteşte o mămică.
Nu păcăliţi copilul!
Psihologii spun că, atunci când vine vorba de modalitatea prin care îl determini pe copil să mănânce tot, părinţii imaginează scenarii în funcţie de cele trăite în copilăria lor, de propria fantezie sau de nivelul intelectual. „Mâncarea devine diverse personaje şi poveşti sau desene animate, iar când stăm la masă interpretăm diferite roluri în mici scene de teatru”, povesteşte tatăl unui copil. Specialiştii în nutriţie infantilă atrag atenţia că masa trebuie să fie asimilată cu un moment festiv, de relaxare. „Atunci când mănâncă, copilul trebuie să stea la masă cu toată familia. Nu obliga şi nu păcăli copilul. Părinţii trebuie să ţină cont de ceea ce spunea Piaget (n.r. Jean Piaget, 1896 – 1980, faimos psiholog elveţian, autorul teoriei omonime, în cadrul psihologiei dezvoltării): «copilul nu gândeşte mai puţin ca noi, ci gândeşte altfel»”, explică prof. univ. dr. Micle. În loc să fie stresaţi că odraslele lor nu mănâncă atât de mult pe cât şi-ar dori adulţii, părinţii ar trebuie să fie mult mai atenţi la ceea ce le dau de mâncare celor mici. E esenţial ca ei să fie obişnuiţi cu hrană sănătoasă şi să evite tot ceea ce înseamnă fast food. Pe de altă parte, e important ca adulţii să îşi modifice propria psihologie faţă de mâncare, să nu mai ducă ciocolată ori de câte ori vizitează un copil şi să renunţe la a-şi supraalimenta din dragoste copiii, pregătindu-le felurile preferate ori de câte ori fac o faptă bună.
Comentarii prin facebook