Poli poate face, joi, pasul cel mare spre primul titlu din istorie. Acesta este aşteptat, de zeci de ani, de sutele de mii de iubitori ai culorilor alb-violete din Timişoara, din întreg Banatul, dar şi din România şi chiar toate colţurile lumii.
De undeva, din ceruri, aşteaptă acest titlu Dan Păltinişanu, Simi Surdan, Stelian „Bilă” Anghel şi mulţi, mulţi alţii. Pentru ei toţi, Zicu, Alexa şi compania trebuie să lase deoparte frustrările şi nemulţumirile acumulate în ultima perioadă şi să arate că, în România, fotbalul s-a născut, totuşi, la Timişoara. Cel mai important factor pentru întâlnirea de joi va fi forţa grupului, iar aici veştile sunt bune. Jucătorii sunt motivaţi să facă un meci mare la Vaslui şi să facă uitate nereuşitele din ultima perioadă. Poli Timişoara nu înseamnă nici Marian Iancu şi nici alte personaje suspecte care se învârt în jurul echipei. Poli Timişoara înseamnă, în primul rând, o istorie de 90 de ani de fotbal. Poli înseamnă Politehnica, dar şi celelalte universităţi timişorene, şi un spirit tânăr, studenţesc. Poli înseamnă inimoasele galerii de acum şi din trecut. Poli înseamnă 30.000 de oameni care cântă la un eşec cu 1-8. Poli înseamnă învingătorii lui Celtic şi Atletico şi cei care au bătut Dinamo în 1987. Poli înseamnă dârzenia lui Păltinişanu, inteligenţa în joc a lui Surdan sau fenta lui Giuchici. Poli înseamnă, la urma urmei, spiritul Timişoarei. Cât s-a mai păstrat şi din acesta. Hai Poli!
Comentarii prin facebook