Superdezvăluiri, bombe de presă, dovezi juridice ale abuzului făcut de Bucureşti echipei de fotbal fanion a Banatului ne-au fost promise de Marian Iancu şi alţi oficiali de pe Bega, ba chiar edili ai municipalităţii, chiar o doamnă parlamentar de Timiş au început o campanie de lobby pe lângă Mircea Sandu pentru o iertare a păcatului care ni s-a reţinut ca şi culpă pentru ridicarea licenţei. Putem vorbi în „cazul Poli” despre un abuz doar în ideea în care putem încadra discriminarea în acest capitol, fiind la mintea cocoşului că Steaua duce de ani de zile o datorie către Sechelariu pentru Baciu, că Dinamo e plină de datorii la Fisc, Pandurii a fost neprogramată în mod repetat pentru datorii la Dinamo, dar, na, asta este România şi nedreptatea face parte din decor. Ca şi cluburile amintite mai sus, şi Poli a avut datorii, are şi va mai avea cât timp Iancu va mai conduce clubul. Nu atât din lipsă de bani, cât din filosofia de afaceri a patronului Iancu. Principalul acţionar de la Poli nu e sănătos dacă plăteşte o datorie înainte de a fi somat de creditor, dat în judecată, obligat de prima instanţă, de cea de recurs şi cea de apel, după ce omul şi-a prelungit procesul ani de zile, tocmai în scopul de a trage de timp pentru plata datoriei. Când Marian Iancu vorbeşte de superdovezi care să ateste abuzul, ar trebui să ne aşteptăm nu la extrasul bancar care să arate cum s-a făcut plata către Benfica, cum ar fi firesc, nu la vreo chitanţă de la Finanţe, ci la chestiuni procedurale, la faptul că Duru de la Federaţie a atacat cu recurs la o zi după termen, că membrii comisiei de apel lipseau de la şedinţă, dormeau sau pur şi simplu nu au ţinut cont de prezumţia de bună intenţie a preşedintelui lui Poli când acesta a dat în judecată Benfica pentru că a îndrăznit să-şi ceară banii, ştiind că un litigiu aflat pe rol ne suspendă bila neagră de la dosar.
Vă mai amintiţi cum am câştigat la TAS în chestiunea cu palmaresul şi culorile folosite „abuziv” în opinia lui Zambon şi a instanţelor sportive la care italianul a apelat? Nu arătând că ne-a conformat 100% la nişte ultimatumuri oricum aberante, ci pentru că apărarea de la FIFA a confundat violetul lui FC Arges cu cel al lui Poli. Norocul chiorului, pentru că o dovadă video din meciul Poli – Rapid din acea toamnă ar fi arătat că şi noi am jucat într-un „albastru” suficient de violet încât să ne penalizeze toate tribunalele de arbitraj sportiv. Vicii de procedură peste alte vicii de procedură, de parcă eram criminalii ăia din filmele americane prinşi cu cadavrul în portbagaj, scăpaţi de avocaţi doar pentru că poliţistul n-avea mandat să percheziţioneze maşina ucigaşului. De asta îi trebuie lui Marian Iancu mulţi avocaţi şi mulţi contabili, să se strecoare prin regulamente ca Al Capone prin legislaţia americană. Chiar mă întreb ce se va întâmpla dacă cei de la FRF vor fi milostivi şi ne vor primi şi la anul în prima ligă. Va fi capabil Marian Iancu să înveţe ceva din acest episod sau o luăm de la capăt în mai anul viitor, când Gheorghe Chivorchian va plânge o dată mai aprig ca la înmormântarea mamei sale, Dumnezeu s-o ierte, deşi dosarul nostru de licenţiere este tot dat exemplu de perfecţiune în ultimii cinci ani?
Comentarii prin facebook