Conjunctivita

Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (ţesutul subţire situat pe faţa posterioară a pleoapelor, cu rol în apărarea şi menţinerea umedă a globului ocular).

Cauzele cel mai des incriminate în apariţia conjunctivitei sunt infecţiile cu virusuri, bacterii; factorii iritanţi precum şampoanele, praful, fumul de ţigară, gazele şi ceilalţi poluanţi de mediu, clorul folosit în tratarea apei (piscine), alergenii, în special praful, fardurile, polenul. Conjunctivita de cauză infecţioasă (etiologie virală sau bacteriană) se poate transmite de la o persoana la alta, însă nu determină complicaţii serioase dacă este diagnosticată şi tratată precoce.
Simptomele conjunctivitei diferă în funcţie de gradul inflamaţiei conjunctivei şi includ înroşirea mucoasei conjunctivale, hiperlacrimaţie; secreţie alb-gălbuie, care se depozitează la rădăcina genelor şi colţul ochiului, în special după somn; prurit conjunctival (mâncărime, apărută la nivelul mucoasei conjunctivale); vedere înceţoşată, sensibilitate crescută la lumină.
Când apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minuţioasă a ochiului şi, eventual, va recolta, cu ajutorul unui tampon steril, o probă din secreţia oculară patologică.
Pentru prevenirea şi ameliorarea simptomelor cauzate de conjunctivită se recomandă protecţia corespunzătoare a ochilor împotriva prafului şi iritanţilor externi (ochelari de protecţie, ochelari de soare, igiena corespunzătoare a ochilor); evitarea utilizării de produse cosmetice, în special în cazul persoanelor cu o sensibilitate crescută; utilizarea corespunzătoare a lentilelor de contact, cu îndepărtarea regulată şi păstrarea corectă a acestora; utilizarea „lacrimilor artificiale” (picături oculare special realizate pentru a menţine globul ocular umed şi curat.
Ca măsuri de prevenţie se recomandă evitarea gratajului (frecatului) şi atingerii zonei conjunctivale infectate; spălarea cât mai frecventă a mâinilor cu apă şi săpun; ştergerea secreţiilor patologice apărute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel puţin două ori pe zi, dar nu cu ceai de muşeţel; igiena corespunzătoare a lucrurilor personale, precum lenjeria pentru pat (faţa de pernă), prosoapele, care trebuie spălate şi dezinfectate; evitarea folosirii colective a produselor de machiaj.