Gheorghe Popescu, zis Baciul, ar putea finanţa echipa de fotbal Poli Timişoara. Dar, la fel de bine, Gică Popescu ar putea să nu finanţeze clubul alb-violet. Tot aşa, Marian Iancu ar putea renunţa la Poli, dacă câştigă litigiul la TAS, dar, nu-i aşa?, acelaşi Marian Iancu ar putea să nu părăsească pe Poli, dacă izbândeşte la Lausanne. Ba chiar patronul BkP zice că ar rămâne pe mai departe cu o aprigă dorinţă de revanşă, dacă instanţa europeană decide că el a greşit, să ridice din nou clubul la nivelul la care tot el l-a ridicat în vremurile bune şi recente. În realitate, nimeni nu ştie ce va face Marian Iancu, nici măcar doamna Iancu. Nu ştim nici cine va câştiga alegerile la anul, de unde să ştim ce va face Gică Popescu cu investitorii spanioli, cu Cosmin Contra, Paul Codrea şi naşul afacerii, Constantin Ostaficiuc? Credeţi că cineva din oraşul ăsta ar avea vreo idee dacă omul de afaceri „Fraţii Cristescu” va finanţa echipa în cazul în care pleacă Iancu? Nu, nici fraţii nu ştiu dacă vor să investească mălaiul lor sau vor doar să administreze banii primăriei alocaţi fotbalului. Sau dacă Ovidiu Şandor se va gândi, într-o bună dimineaţă de vară, dacă ar putea risca nişte bani la Poli sau mai bine îşi mai trage un turn business centre în Piaţa 700. În toată această nebuloasă, limpede e doar faptul că mereu vor fi centre de opinie şi presiune publică oripilate de varianta alesă sau rămasă, mai degrabă, ca ultimă soluţie dintr-o largă paletă de alternative. Dacă rămâne Marian Iancu e clar. Extaz si agonie, Liga Campionilor şi Liga a II-a, bani BkP întorşi cu lopata la începuturi, fonduri publice decontate anapoda spre timpul prezent, readucerea palmaresului şi indisciplina financiară care ne-a ruinat la licenţiere. Bune şi rele cu Marian Iancu. Dacă vin autorităţile locale iarăşi nu va fi bine. Se vor pune întrebări mai ceva ca acum. Cine gestionează banul? De ce doar ţărăniştii merg în deplasări, nu şi pedeliştii? Sponsorul ăla al cui e? Al lui Grindeanu! „Ahaaaaa! Nu mai băgăm niciun ban”, vor zice oamenii lui Robu. Finanţatorul bănăţean e ca Fata Morgana. Şi dacă e bănăţean, cum o dovedeşte el? Fredonează melodii populare de joc şi voie bună sau cum? Plus că, în mod obligatoriu, istoria locală recentă îi va scoate o simpatie sau afiliere politică, ceea ce va dărâma tot, căci doar români suntem.
Soluţia socios, precum Barcelona tiki-taka. Sau ca la nemţi. Asta ar însemna ca 1.000, 2.000, hai să visez… 10.000 de cotizanţi vor oferi clubului să zicem 100 euro… bine, nu mai râdeţi, să rămânem la 50 euro pe an, adică un total plasat între 50.000 şi 500.000 euro pe sezon. Bani cu care, în cel mai fericit caz, am putea plăti trei-patru salarii de jucători cu pretenţii de cupe europene. Sau, în cel nefericit, dar realist caz, vreo doi de liga a doua. Dar Gică Popescu, zis Baciul, nu e bănăţean. E oltean. Cert este că nici spaniolii nu sunt bănăţeni. Devin ei eligibili în acest caz? Desigur, numai că oricât de frumos şi de vertical se prezintă dl Popescu, oricând se va găsi cineva să zică că am scăpat de un evazionist şi am dat de fii-su. Sau că, pe lângă Gică, vor bântui pentru vecie fantomele lui Giovani şi Victor Becali, ba chiar a lui Gigi Neţoiu şi iarăşi ne va trece fiorul pe şira spinării. Dar spaniolul ce vină are? Păi să ne spună careva câţi spanioli şi mai ales italieni mai degrabă n-au făcut fotbalul praf în vestul ţării, ba la UTA, ba la Poli, şi cine mai ştie cum o să ne rugăm peste zece ani să revină Iancu, să se bată ca un leu pentru recuperarea palmaresului. În concluzie, nicicum nu e bine. Şi la Craiova s-a ales praful din acelaşi motiv.
Comentarii prin facebook