Să fie sigur că nu-i scapă ceva „vicelui” Grindeanu, edil ochi şi urechi pe camerele video de supraveghere de pe şantiere, primarul Gheorghe Ciuhandu mai inspectează din când în când calitatea şi încadrarea în termenele lucrărilor la drumurile din Timişoara, convins că dacă dă o faţă nouă, asfaltică, străzilor oraşului, mai cumpără vreo zece tramvaie noi, alegerile de la anul sunt ca şi câştigate. Alegătorul timişorean se mulţumeşte cu puţin. Nu că n-ar vrea, dar ştie că nu sunt bani şi nu se supără pe dl Ciuhandu că nu face şi el un stadion nou, ca la Cluj sau Ploieşti, vreo sală de sport şi câte altele cu care să te poţi lăuda în campania electorală. Spuneam că primarul a purces la inspectarea şantierelor şi aşa a aflat şi dumnealui că anumite străzi nu sunt încă gata, iar altele sunt asfaltate frumos. Ce mă contrariază puţin este că în ultima vreme n-am mai văzut ca edilul şef să ameninţe vreun prestator de servicii că nu va recepţiona lucrarea, cum foarte corect făcea pe vremuri din cauza denivelărilor dintre pătura asfaltică şi capacele de canal de pe strada Liviu Rebreanu. Ba chiar atunci a blocat – şi bine i-a făcut – plăţile unui mare constructor cu alt profil politico-economic decât al dumnealui. Nu din rea-credinţă sau din cauza vreunui abuz ori neglijenţă în serviciu, Doamne fereşte! Poate s-o fi luat cu vorba şi a uitat. Mă mai gândesc că e posibil să nu-i fi povestit dl Sorin, viceprimarul de profil, sau din pricină că Vasile are mână fină la condus şi nu s-a zdruncinat niciodată în Passat-ul de serviciu pe străzi ca Republicii, Circumvalaţiunii (intersecţia de la Kaufland), Cetăţii din greu, Titulescu… e, acum n-o să le zic eu pe toate, să le mai caute şi singur.
Râdeam cu lacrimi când „Prins Pol de România” îi spunea „Prinsesei Lia” – soţia sa gravidă în luna XVI, viitoare mamă zece ani mai târziu – cum va ajunge el preşedinte al României în anul 2000, din partea Partidului Reconcilierii Naţionale. Colinda atunci viitorul tată al finului lui Băsescu pieţele agroalimentare din Timişoara şi primea semnale pozitive din partea producătorilor ce desfăceau marfa în Badea Cârţan. Una-două, „Prins Pol” Lambrino s-a îmbărbătat şi s-a dus la conferinţa de presă găzduită de d-na conservatoare Maria Grapini (USL) la Pasmate, pentru a anunţa că şansele sale în cursa pentru Cotroceni sunt chiar mari, deoarece are o grămadă de „aligatori” în toate colţurile ţării. Mă tot gândeam de atunci de unde naiba să aibă „Prins Pol” atâţia „aligatori” în România, că doar nu candida în colegiul Miami sau Valea Nilului. Până ce zilele trecute Garda de Mediu, Agenţia Naţională de Pescuit şi Primăria Recea au demarat o căutare fără precedent în râul Lăpuş, căutând cu tehnica din dotare un aligator în albia râului maramureşean. Vă daţi seama ce traumatizat trebuie să fi fost bietul aligator? Mai bine de zece ani a stat ascuns de potera lui Constantinescu, de cea a lui Năstase şi C.P. Tăriceanu, acum află în sfârşit că naşul lui „Prins Pol” a ajuns preşedintele României şi când dă să iasă la lumină din desiş, hopa îl caută gărzile ungurului Laszlo Borbely. Cu sonarul.
Comentarii prin facebook