Alpinistul Horia Colibăşanu a revenit din ultima expediţie în Himalaya, după ascensiunea pe vârful Makalu (8.463 m). Destinaţia iniţială a fost vârful Lhotse, însă un incident nefericit a pus capăt expediţiei. Abia după o lună, Horia a găsit puterea să povestească prin ce a trecut.
„Pentru prima oară într-o expediţie, am fost nevoit să îmi las rucsacul în mâinile altei persoane, pentru că eu nu-l mai puteam căra”, spune alpinistul timişorean. Expediţia Slatina-Lhotse a început în 7 aprilie, cu încercarea de a urca, în scopul aclimatizării, vârful Makalu. Alpiniştii au ajuns în tabăra de bază după zece zile grele, în condiţii de frig şi umiditate şi în lipsa echipamentului adecvat, rătăcit de liniile aeriene şi apoi rămas în urmă cu porterii. Abia pe 18 mai Colibăşanu şi colegii de ascensiune au pornit spre vârf. Împreună cu slovacul Peter Hamor, Colibăşanu a urcat succesiv în taberele 2, 3 şi 4. „Pe 21 mai, în jurul orei 13, am atins vârful Makalu, pe care am stat o jumătate de oră, ca să facem poze şi filmuleţe scurte, împreună cu echipa spaniolă Martin Ramos – Jorge Echocheaga”, povesteşte alpinistul. La întoarcere, Horia şi Peter au întâlnit-o pe colega lor de expediţie, Joelle Brupbacher, însoţită de şerpasul ei, Pasang Sherpa. Deşi avertizată că este târziu pentru a mai ajunge pe vârf, ea a continuat ascensiunea. Apoi a început coşmarul.
O moarte cumplită
„În jurul orei 21,30, am auzit zgomote şi am văzut flashuri de lumină. Am ieşit afară şi am întâlnit-o pe Joelle, care se întorcea de pe vârf. Era foarte obosită şi ne-a spus că fără Pasang nu ar fi reuşit să coboare. A băut o cană de ceai, spunând că se simte suficient de bine să meargă spre cortul ei, 200 m mai jos. A doua zi dimineaţă, în apropierea taberei lui Joelle, am văzut o persoană care se deplasa foarte greu. Ne-am dat seama că e Joelle. Am găsit-o ghemuită lângă o stâncă, în vânt, cu faţa acoperită cu gheaţă. La ora 23, am primit o staţie radio şi am cerut ajutor din tabăra de bază, un sherpa şi oxigen. Din cauza vremii, nimeni nu a putut urca la noi. În aceste condiţii, am aşteptat în zadar ajutor până a doua zi. Apoi am fost chemat de Pasang în cortul lor, pentru că Joelle se simţea foarte rău. Deşi îi administrasem medicamente speciale pentru altitudine, acestea nu puteau compensa epuizarea şi lipsa oxigenului. Când am intrat în cort, Joelle nu mai respira. I-am făcut masaj cardiac, dar nu am reuşit să obţinem nici o reacţie. După 20 de minute, nu mai avea reflex pupilar, ceea ce, în medicină, este considerat un semn al morţii. Am anunţat prin radio în tabăra de bază, dar aveam să aflu ulterior că nu am fost înţeles. Dimineaţa, am lăsat corpul lui Joelle în cort, fiind foarte obosiţi şi neputând lua o decizie de a face altceva. Acesta a fost îngropat mai târziu de colegul nostru Fabrizio Zangrelli”, a povestit timişoreanul. Din cauza oboselii, dar şi a evenimentelor din acele zile, Horia Colibăşanu şi Peter Hamor au decis să renunţe la încercarea de ascensiune a vârfului Lhotse.
Comentarii prin facebook