În urmă cu vreo șapte ani, un individ îmbrăcat la costum făcea senzație în fața camerelor de luat vederi, sărind pe scaunele de la stadion precum un urangutan în călduri. Omul încerca să demonstreze că scaunele rezistă chiar și la indivizi de factura sa. Era prima ieșire publică mai consistentă a celui care va deveni în timp “marele” Alin Popoviciu. Și – se spune – și prima intermediere într-o afacere cu bani publici, el făcând lobby pentru o firmă din Zalău care vândut scaune pentru stadion consiliului județean. Apropo, la acea oră, Alin era consilier județean și valet al lui Constantin Ostaficiuc. Cu câțiva ani în urmă plecase din defunctul ApR, purtând pe spate eticheta de “Cocoșelul”, dată de fostul lider județean al amintitei formațiuni, Sergiu Știrbu. La puțin timp după episodul cu scaunele îl găsim pe Alin prins într-o dispută doctrinar-filozofică cu colegul de generație Ionuț Nasleu, pe atunci PRM-ist, azi vajnic liberal. “Eu sunt mai frumos decât tine”; “Eu sunt mai bogat”; ”Eu am mai mult păr în cap” – cam așa suna reprezentația de înaltă ținută dată de cei doi în fața presei.
Promovat asiduu de Ostaficiuc, pe motive doar de el cunoscute, Popoviciu ajunge în toamna lui 2008 deputat de Timiș. De aici începe fulminanta ascensiune a acestui Arturo Ui de Timiș. Problema este că astfel de ascensiuni au loc în zonele periferice ale societății, zone profund nedemocratice, nu într-un partid care se consideră adept al democrației, precum este PD-L. Simptomatic din acest punct de vedere este și faptul că, pus în fața nui text al lui Adolf Hitler, Popoviciu l-a aplaudat crezând că este al lui Traian Băsescu. În fine, la București și-a găsit alți stăpâni pe lângă care să facă pe bichonul, printre care nelipsita Elena Udrea. Nu mai vorbim de ieșirile la televiziuni. La început abrupte, agramate, din topor, stârnind ilaritate. Ce-i drept, aparițiile au devenit ceva mai cizelate cu timpul. Oricum a rămas în categoria parlamentarilor “trompeta”, eticheta care i-a și fost pusă, alături de cea de vuvuzea.
Dar nici măcar aici nu e problema, PD-L poate să-i scoată la înaintare, dacă așa se simte bine, și pe Tociu și Palade să le facă reclamă. Problema este că Alin a început din greu să facă jocurile și în Timiș. S-a implicat în afaceri obscure cum este cea cu firma Agma Tiuca la Varias și Lovrin. S-a implicat în numirea sau mazilirea unor oameni prin deconcentrate, precum la Garda Financiară, CFR sau mai nou la Ape. Inspiră teamă printre oamenii din partid, doar pentru că are “spate” la București, fiindcă altfel aceștia ar râde încontinuu. A ajuns să-l eclipseze chiar și pe fostul lui stăpân, Ostaficiuc. Și nu puțini sunt cei din partid care spun că aspiră acum la fotoliul acestuia de lider PD-L Timiș. Ce mai, a ajuns un fel de baronet al județului Timiș, spre marea oroare a oamenilor de bun simț. S-a ajuns să se vorbeasca chiar de o candidatură la președinția consiliului județean. Lucrurile au luat o turnură extremă. De la omul care sărea pe scaunele de la stadion la președinția CJT! Oare cu ce or fi păcătuit timișenii, ca să fie conduși de acest Alino Ui? Cine mai poate opri ascensiunea lui împotriva bunului simț? Cum de la PD-L nu se întrevede nicio speranță, tot timișenii trebuie să facă acest lucru la viitoarele alegeri. Speram că se vor tine și acelea…
Comentarii prin facebook